Ion Sân-Giorgiu

Ion Sân-Giorgiu (grafiat și Ion Sângiorgiu), (n. 1893, Botoșani – d. 1950, Udem, Bavaria, Germania) a fost un om de litere, critic, eseist, jurnalist și profesor român, cu tendințe politice de extremă dreaptă.[4]

Ion Sân-Giorgiu
Date personale
Născut1893[1] Modificați la Wikidata
Botoșani, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat1950 (57 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Uedem⁠(d), Republica Federală Germania, Germania[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]​
poet
germanist[*]​
dramaturg
traducător
politician
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[3]
limba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Leipzig
Universitatea din Basel

Între 1912-1914 a studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București.[5] A condus revista legionară Chemarea Vremii.[6] Ion Sângiorgiu a fost membru al PEN Clubului Român și director al revistei Cruciada românismului.[7]

După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației[8]. Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist.[9]

Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.

Note
  1. Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
  2. Dicționarul biografic al literaturii române[*]​ Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
  4. Batranul Iasi de Ion San-Giorgiu (Chemarea Vremii, 1940), www.miscarea.net
  5. „Ion Sângiorgiu”. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. Biografie Ion Sân-Giorgiu
  7. „Dr. N. Stănicel: Panait Istrati și spovedania lui, în Revista Medicală Română – vol. LIII, nr. 2-3, AN 2006” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  8. „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. Account Suspended, www.multilingualarchive.com[nefuncțională]
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.