Ion Panțuru

Este fiul lui Ion Panțuru (1892-1966) și al Filofteei (n. Dașca; 1904-1979).

S-a apucat mai întâi de fotbal și schi.[2] A fost portar la Carpați Sinaia în Divizia B.[3] În 1959 a trecut la bob.[4] El a făcut parte din echipa României ca pilot de bob la Jocurile Olimpice de iarnă din 1964, 1968, 1972 și 1976.

Împreună cu frânarul Nicolae Neagoe, a câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Grenoble (1968). Până în prezent, aceasta este singura medalie olimpică a României la Jocurile Olimpice de Iarnă.[5] La bob-4 ei au obținut locul 4.

El a făcut parte din echipa de bob - 4 persoane a României care s-a clasat pe locul 10 la Jocurile Olimpice de la Sapporo (1972). Cu Ion Zangor a ocupat locul 5 în proba de bob de 2 persoane.

Împreună cu frânarul Dumitru Focșeneanu, Panțuru a câștigat două medalii în competițiile de bob - 2 persoane din cadrul campionatelor mondiale și anume: argint la Campionatul Mondial din 1969 și bronz la Campionatul Mondial din 1973.[6]

În plus, Ion Panțuru a câștigat multe medalii la campionate europene. În 1967 și în 1971, la Innsbruck, a cucerit titlul european la bob-4.[7]

După retragerea sa, Ion Panțuru a devenit antrenor.[8]

• 
  La Campionatul European din 1967
• 
  La Campionatul Mondial din 1969
• 
  Anii 1970, la dreapta

• Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (29 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în domeniul culturii fizice și sportului”[9]
• Medalia Națională “Pentru Merit” clasa a II-a (2000)[10]

Materiale media legate de Ion Panțuru la Wikimedia Commons

• Un bronz cât o medalie de aur, 10 mai 2010, Adina Blaj, Historia
• Ion Panțuru la Comitetul Olimpic și Sportiv Român
• en Ion Panțuru la Olympedia.org