Ioan Pânzaru

Ioan Pânzaru s-a născut la Focșani, la 15 octombrie 1950. Tatăl său, Eniță Pânzaru, a fost jurist, iar mama sa, Aurelia Pânzaru, a fost funcționară.

A absolvit Colegiul Național "Unirea" din Focșani în anul 1969, apoi a urmat Facultatea de limbi romanice, clasice și orientale de la Universitatea București, absolvind secția de Limba și literatura franceză.

După absolvirea facultății, în 1973, a fost repartizat asistent la Facultatea de limbi străine din București.

A fost membru al Partidului Comunist din România din 1970.[2]

Ioan Pânzaru a obținut titlul de doctor în anul 1980 cu o teză despre La Chanson de geste et le récit oral. A obținut rezultate meritorii în activitatea didactică, a condus seminarii de literatura franceză și ore de curs, dovedind creșterea experienței sale pedagogice. Acti­vitatea științifică pe care o desfășoară este orientată spre psihologia artei și teoriei literaturii franceze.

• L'Escarboucle. Mythe et philosophie de la gemme au Moyen Age
• Despre alegorie
• Program estetic și figură în evul mediu
• De la monstru la frumusețea ideală. Imaginația la sfârșitul Evului Mediu
• Mélanges polypharmaques, ou La Thériaque aujourd'hui
• Ex eremita episcopus. L’ermite et la société au premier Moyen Age
• L’Objet stratigraphique : La Majesté de sainte Foy de Conques
• Erreurs
• Caput mystice. Fonctions symboliques de la tête chez les exégètes de la seconde moitié du XIIe siècle
• Gradele de realitate. Antropologia spațiului fictiv în secolul al XV-lea
• Le Regard flamand. La profondeur de la représentation et sa problématique
• Interprétations de la militia spiritualis (XIe-XIIe siècles)
• Narațiune și cunoaștere

• C.V.-ul Rectorului pe situl Universității din București
• Dosar de cadre: Ioan Pânzaru, 16 decembrie 2009, Jurnalul Național

Interviuri

• Societatile moderne: un necesar drum catre modestie. Interviu cu Ioan Panzaru, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 25, august 2000