Ioan Holender

Ioan Holender provine dintr-o familie de evrei din Timișoara. În anul 1943 a fost bătut în fața casei de un elev al Liceului Banatia, trecut sub administrarea Grupului Etnic German.[7] Tatăl său a fost fabricant de marmeladă, dar în anul 1948 fabrica de marmeladă și oțet din Timișoara a fost naționalizată, tânărul Ioan Holender fiind nevoit să muncească un an de zile ca muncitor necalificat în intreprinderea de Transport Timișoara pentru a-și asigura existența.[8]

În 1953 a reușit să fie admis la Politehnica din Timișoara unde a studiat la secția „material rulant". Pe când era în anul trei, în 1956, a ținut un discurs în timpul revoltei studenților din Timișoara (ca urmare a Revoluției anticomuniste din 1956 din Ungaria), fapt pentru care a fost exmatriculat.[8]

În 1959 a părăsit Timișoara și s-a stabilit împreună cu tatăl său la Viena, unde mama sa locuia deja [9][10].

Imediat s-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena unde a studiat muzica clasică între 1960 și 1962, după care a început să cânte ca bariton la teatrele de operă din Viena, Klagenfurt și Sankt Pölten (între 1962 și 1966). Din 1966 a devenit agent de impresariat artistic și manager muzical la Agenția de teatru „Starka", pe care a făcut-o faimoasă în lumea artistică și pe care a preluat-o după câtva timp, devenind „Agenția de impresariat artistic Holender".[8]

În 1988 a devenit secretarul general al Operei din Viena și al Volksoper (Opera pentru popor), pentru ca în 1992, după moartea neașteptată a directorului Eberhard Waechter, să fie numit manager general al celor două instituții.[11]

A fost director al Operei de Stat din Viena între 1 aprilie 1992 și 30 august 2010, fiind director al celebrei instituții pentru cea mai lungă perioadă din istoria operei vieneze.[12]

În anii 2007[13] și 2009 a fost președinte și director artistic al Festivalului Internațional „George Enescu” de la București, ocazie cu care s-a perfectat contractul și pentru ediția 2011.[14]

• Officier de L‘Ordre des Arts et des Lettres, Franța (1999)
• Österreichisches Ehrenkreuz für Wissenschaft und Kunst 1. Klasse
• Goldenes Ehrenzeichen der Republik Österreich
• Clemens-Krauss-Medaille der Konzertvereinigung Wiener Staatsopernchor
• Franz-Schalk-Medaille in Gold der Wiener Philharmoniker
• Großes Goldenes Ehrenzeichen für Verdienste um die Republik Österreich (2002)
• Großes Goldene Ehrenzeichen (Commenda) der Italienischen Republik (2004)
• Membru de onoare al Academiei Române[15]
• Doctor honoris causa al Universității de muzică din Cluj[15]
• Medalia de onoare în aur a orașului Viena (2010)[12]
• Cetățean de onoare al orașului Timișoara[15]
• Doctor Honoris Causa al Universității din București[16]
• Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara[16]
• Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Sofia[16]
• Cetățean de onoare al orașului Cluj (1994)[16]
• Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea

• Ioan Holender. Der Lebensweg des Wiener Staatsoperndirektors . Autobiografie, bearbeitet von Marie-Theres Arnbom. Wien, Böhlau, 2001, ISBN 3-205-99384-5
• Ich bin noch nicht fertig, Hanser Verlage, 2010, ISBN 978-3-552-05493-6
• De la Timișoara la Viena, Ed. Universal Dalsi, 2002
• Spuse, trăite, dorite. Amintiri, Editura Universitatii Alexandru-Ioan Cuza din Iasi, 2011 - recenzie
• Ioan Holender, Spuse, trăite, dorite. Amintiri, ediție îngrijită de Gabriel Kohn, postfață de Cornel Ungureanu, traducere de Ioana Rostoș, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011, 288 p., ISBN 978-973-640-653-9

• de Date despre Ioan Holender luate din Lexiconul despre Austria aeiou
• European Academy of Music Theatre
• PROFIL/ Un roman, al doilea om in statul austriac, 10 decembrie 2009, Carmen Avram, Ziarul de Duminică
• Revoluția Maghiară din 1956, propagată la Timișoara: evenimentele trăite și spuse de Ioan Holender, 1 noiembrie 2012, Stefan Both, Adevărul
• „Romania, ca atractie turistica, ar trebui vinduta impreuna cu Festivalul Enescu“. Interviu cu Ioan HOLENDER, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 388, septembrie 2007
• Ioan Holender: “Austriecii nu sunt mari iubitori de români. Pentru ei tot mâncători de lebede suntem”, 26 ianuarie 2012, Stefan Both, Adevărul