Ilie Antonescu

Ilie Antonescu (n. 19 februarie 1894, Turnu Severin, Mehedinți, România – d. 22 noiembrie 1974, București, România) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.

• 1941 – 7 iulie 1941 - Comandantul Regimentului 6 Cavalerie "Călărași".
• 7 iulie 1941 – 31 octombrie 1941 - Comandantul Grupului 55 Cercetare.
• 1 noiembrie 1941 – 2 februarie 1942 - Comandantul Regimentului 6 Cavalerie "Călărași".
• 2 februarie 1942 – 8 august 1942 - Ofițer de Legătură pe lângă "Grupul Armate Sud".
• 8 august 1942 – 30 octombrie 1942 - Șeful Secțiunii a 4-a pe lângă Statul Major General
• 1 noiembrie 1942 – 16 iulie 1943 - Șeful Statului Major al Corpului 5 Armată.
• 17 iulie 1943 – 1 mai 1944 - Comandant Adjunct al Diviziei 5 Cavalerie.
• 1 mai 1944 – 4 septembrie 1944 - Comandantul Diviziei 5 Cavalerie Instrucție.
• 4 septembrie 1944 – 30 octombrie 1944 - Comandantul Diviziei 5 Cavalerie.
• 1 noiembrie 1944 – 16 decembrie 1944 - Inspector-General Adjunct de Cavalerie.
• 17 decembrie 1944 – 8 septembrie 1945 - Comandantul Diviziei 9 Cavalerie.
• 8 septembrie 1945 – 1 ianuarie 1948 - Trecut în rezervă.
• 1 ianuarie 1948 - Trecut în retragere.

Ilie Antonescu
Date personale
Născut	19 februarie 1894[1] Turnu Severin, Mehedinți, România
Decedat	22 noiembrie 1974 (80 de ani)[1] București, România
Cetățenie	Regatul României  Republica Populară Română  Republica Socialistă România
Ocupație	ofițer
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gradul	general-maior
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Coroana României Ordinul Mihai Viteazul Ordinul Steagul Roșu

În 1945 participat la luptele pentru eliberarea Budapestei. După ocuparea părții de est a Ungariei, Comandamentul suprem sovietic a conceput operația „Budapesta”. Diviziile române au rupt apărarea inamicului pe căile de acces spre Budapesta, ajungând la 30 noiembrie, în fața centurii de apărare exterioară a capitalei ungare. Pentru a exploata mai bine avantajele oferite de teren, s-a constituit o „Grupare de manevră”, comandată de generalul Ilie Antonescu, care la 12 ianuarie 1945 a executat o acțiune de învăluire pe la sud-vest, ajungând la marginea de est a cimitirului Kerepes. Prin lupte grele, trupele române au cucerit apoi cazărmile Franz Joseph, cimitirul Kerepes, Hipodromul Mic, Gara de Est etc., ajungând la 15 ianuarie 1945 la mai puțin de 2 km de Dunăre.

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru curajul deosebit și tenacitatea cu care și-a comandat divizia, în luptele dela Pecel, Rakosa, Rikosliget, Budapesta, râul Krupina, Gron, Nitra, Vag, Morava, Koriciany și N. V. Brno, remarcându-se prin acte de concepție operativă, care au contribuit în mod hotărâtor la reușita operațiunilor diviziei sale”.[2]

Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a III-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[3]