Henri Lebasque

Și-a început educația la École régionale des beaux-arts d’Angers și s-a mutat la Paris în 1886. Acolo, Lebasque a început studiile sub îndrumarea lui Léon Bonnat și l-a ajutat pe Ferdinand Humbert cu picturile decorative de la Panthéon. În această perioadă, Lebasque i-a cunoscut pe Camille Pissarro și Auguste Renoir, care ulterior vor avea un impact mare asupra activității sale.

Viziunea lui Lebasque a fost colorată de contactul său cu pictorii mai tineri, în special cu Édouard Vuillard și Pierre Bonnard, fondatorii Les Nabis,[8] un grup de pictori intimiști care au favorizat pentru prima dată calmul și liniștea subiectelor interne. De la prima întâlnire cu Georges Seurat și Paul Signac, Lebasque a aflat semnificația unei teorii a culorilor care a subliniat utilizarea culorilor complementare în nuanțe.

Lebasque a fost membru fondator al Salon d'Automne în 1903[9] alături de prietenul său Henri Matisse și a expus la Salon des Indépendants.[10] Doi ani mai târziu, un grup de artiști au expus acolo, printre care Georges Rouault, André Derain, Henri Ottmann, Édouard Vuillard și Matisse. De asemenea, Lebasque s-a împrietenit cu artiști precum Raoul Dufy, Louis Valtat și Henri Manguin, ultimul dintre care l-a introdus pe Lebasque în sudul Franței.

Timpul petrecut în sudul Franței a dus la o transformare radicală în tablourile lui Lebasque, schimbându-și paleta de culori pentru totdeauna. Alte călătorii au inclus Vendée, Normandia și Bretania.

Lebasque a avut și ceva succes comercial în timpul vieții. A lucrat la decorarea teatrului de pe Champs-Elysées și la nava Transatlantique.

Lebasque a murit la Cannet, Alpes Maritimes în 1937.

• 
  Țigarea, 1921; Musée d'Art et d'Industrie de Roubaix
• 
  Cheiul de la St Pierre în Cannes
• 
  Sub lampă, 1904; Muzeul de Arte Frumoase din Nancy
• 
  O tânără în pădure, 1897; Muzeul de Artă din Ponce