Henri Béraud

Henri Béraud (n. , Lyon, Rhône⁠(d), Franța – d. , Saint-Clément-des-Baleines, arrondissement de La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța) a fost un romancier și jurnalist francez. El a fost condamnat în 1945 la moarte - pedeapsă comutată ulterior în închisoare pe viață – pentru colaborare cu regimul de la Vichy.

Henri Béraud
Date personale
Nume la naștereHenri Marius Béraud Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Lyon, Rhône⁠(d), Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[5][3][4] Modificați la Wikidata
Saint-Clément-des-Baleines, arrondissement de La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSaint-Clément-des-Baleines[6] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarthe Deladune[*][[Marthe Deladune |]]
Marise Dalbret[*][[Marise Dalbret |]]
Germaine Béraud[*][[Germaine Béraud |]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
romancier[*]
anticar[*]
prăvăliaș[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
PseudonimTristan Audebert  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
PatronajLe Canard enchaîné[*][[Le Canard enchaîné (french satirical newspaper)|]]
Le Crapouillot[*][[Le Crapouillot (French magazine)|]]
Le Petit Parisien[*][[Le Petit Parisien (periodical published in Paris)|]]
Paris-Soir
Gringoire[*][[Gringoire (political and literary weekly newspaper in France)|]]
L'Œuvre[*][[L'Œuvre (French daily newspaper)|]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLe Vitriol de Lune[*][[Le Vitriol de Lune |]]
Le Martyre de l'obèse[*][[Le Martyre de l'obèse |]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt  Modificați la Wikidata

Biografie

Henri Béraud era fiul unui brutar. A început să practice jurnalismul în 1903.[7] S-a alăturat săptămânalului satiric Le Canard enchaîné în februarie 1917, la recomandarea lui Paul Vaillant-Couturier și Roland Dorgeles. O prietenie veche l-a legat de Albert Londres. El a scris, de asemenea, pentru Le Crapouillot, revista fondată de Jean Galtier-Boissiere. A publicat povestiri, un foileton scurt (L'angoisse du mercanti ou le compte du tonneau în 1918), un studiu cu privire la umorul din zona Lyon și mai ales articole polemice. A fost, de asemenea, reporter internațional al ziarelor Petit Parisien și Paris-Soir în perioada 1934-1944.

El a devenit cunoscut ulterior ca autor al unor romane cu un succes comercial ridicat și a câștigat Premiul Goncourt în anul 1922. S-a remarcat ca un anglofob virulent și într-o mai mică măsură ca antisemit. Acești factori l-au determinat să sprijine regimul de la Vichy.[8] Sprijinul său s-a materializat în publicarea unor articole în săptămânalul de orientare fascistă Gringoire, în care-și exprima ura față de armatele britanice și critica mișcarea de eliberare a Franței, deși a dezaprobat, de asemenea, nazismul.

Ajutorul acordat guvernului de la Vichy a determinat condamnarea sa la moarte în 1945, dar mai mulți scriitori, printre care și François Mauriac, au intervenit în favoarea lui. Sentința i-a fost comutată de către Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În 1950 el a fost eliberat din motive de sănătate. A murit opt ani mai târziu.[9]

Lucrări

  • L'École moderne de peinture lyonnaise, 1912
  • Le Vitriol de Lune, 1921, carte premiată cu premiul Goncourt în 1922
  • Le Martyre de l'obèse, 1922, carte premiată cu premiul Goncourt în 1922
  • Lazarus, Albin Michel, 1924
  • Ce que j'ai vu à Moscou, Les Éditions de France, 1925
  • Le Bois du templier pendu, Les Éditions de France, 1926
  • Ce que j'ai vu à Berlin, Les Éditions de France, 1926
  • La Gerbe d'or, Les Éditions de France, 1928
  • Rende-vous européens, Les Éditions de France, 1928
  • Ce que j'ai vu à Rome, Les Éditions de France, 1929
  • Qu’as-tu fait de ta jeunesse ? (1941)
  • Les Lurons de Sabolas (1932)
  • Ciel de suie (1933)
  • Faut-il réduire l'Angleterre en esclavage (1935)
  • Les raisons d'un silence, Inter-France, 1944
  • Les derniers beaux jours, Plon, 1953
  • Portraits de contemporains
  • Retour sentimental vers Alphonse Daudet, 2001
  • Écrits dans Gringoire (1928–1937), 2003
  • Au Capucin Gourmand
  • Le Flâneur salarié

Note

  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. Henri Béraud, SNAC, accesat în
  3. Henri Béraud, Babelio
  4. Certificat de naștere, accesat în
  5. Library of Congress Authorities, accesat în
  6. https://it.wikipedia.org/wiki/Henri_B%C3%A9raud Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. „Biography.com”. Arhivat din original la . Accesat în .
  8. Colaborator: Procesul Și Execuția lui Robert Brasillach De Alice Yaeger Kaplan: pagina 204
  9. „Revista Time necrolog”. Arhivat din original la . Accesat în .

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.