Prințesa Hélène de Orléans

Prințesa Hélène de Orléans (13 iunie 1871 - 21 ianuarie 1951) a fost membră a Casei regale de Orléans și, prin căsătoria cu Prințul Emanuel, Ducesă de Aosta.

Date personale
Prințesa Hélène
Ducesă de Aosta

Nume la naștere	Hélène Louise Henriette d'Orléans
Născută	13 iunie 1871(1871-06-13) Casa York, Twickenham
Decedată	21 ianuarie 1951 (79 de ani) Castellammare di Stabia, Italia
Înmormântată	basilica dell'Incoronata Madre del Buon Consiglio[*]
Părinți	Prințul Filip, Conte de Paris Prințesa Marie Isabelle d'Orléans
Frați și surori	Philippe de Orléans Ferdinand, Duce de Montpensier Amélie de Orléans Prințesa Isabelle de Orléans Prințesa Louise de Orléans
Căsătorită cu	Emanuele Filiberto, al 2-lea Duce de Aosta Otto Campini
Copii	Amedeo, al 3-lea Duce de Aosta Aimone, al 4-lea Duce de Aosta
Cetățenie	Franța
Ocupație	aristocrat[*]
Limbi vorbite	slava orientală veche
Apartenență nobiliară
Titluri	ducesă[*] prințesă
Familie nobiliară	Casa de Orléans Casa de Savoia
Semnătură

Familie

A fost al treilea copil din cei opt ai Prințului Filip, Conte de Paris și ai Prințesei Marie Isabelle d'Orléans. Hélène a fost sora cu Amélie, regină a Portugaliei, Prințesa Isabelle de Orléans și Ferdinand, Duce de Montpensier.

Tatăl ei a fost nepotul regelui Ludovic Filip I al Franței și moștenitorul aparent din 1842 până în 1848. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei.

Căsătorii potențiale

Părinții Hélènei aveau mari speranțe că ea se va căsători cu un moștenitor al unui tron. Ceilalți frați ai ei se căsătoriseră bine; sora ei mai mare Amélie cu regele Portugaliei, sora ei mai mică Isabelle cu Ducele de Guise.

Pretendenții ei erau încurajați de faptul că Hélène era considerată o mare frumusețe a timpului ei.

Relația cu Ducele de Clarence

Hélène s-a îndrăgostit de Prințul Albert Victor, Duce de Clarence (fiul cel mare al lui Eduard al VII-lea și nepot al reginei Victoria care încă domnea) însă cei doi au fost obligați să pună capăt relației lor.[1][2]

La început, regina Victoria s-a opus logodnei deoarece Hélène era romano-catolică. Victoria i-a scris nepotului ei sugerându-i ca alternativă o altă nepoată, Prințesa Margaret a Prusiei.[3]

Odată ce cuplul și-a mărturisit dragostea reginei, Victoria a cedat și a sprijinit căsătoria lor. Hélène a fost de acord să se convertească,[4] iar Albert Victor s-a oferit să renunțe la drepturile sale asupra succesiunii la tronul britanic pentru a se căsători cu ea, scriindu-i fratelui său "Nu știi cât de mult o iubesc pe fata asta atât de dulce și simt că nu aș putea fi fericit niciodată fără ea".[5] Mama lui, Prințesa de Wales, a simpatizat cu situația lor și a aprobat căsătoria.[2][6] Spre dezamăgirea cuplului, tatăl ei a refuzat căsătoria și nu i-a permis să se convertească. Hélène a călătorit personal pentru a interveni la Papa Leon al XIII-lea, însă el a confirmat verdictul tatălui și relația a luat sfârșit.[7]

Albert Victor nu a putut trece peste sentimentele sale față de Hélène; relația lor este comemorată la mormântul lui de la Castelul Windsor de o coroană cu un singur cuvânt scris pe ea "HELENE".[7] Mai târziu s-a aranjat pentru el logodna cu Prințesa Mary de Teck însă Albert Victor a murit înainte ca nunta să aibă loc.

Țareviciul Nicolae al Rusiei

Ea a fost prima alegere ca mireasă făcută de către împăratului Alexandru al III-lea și împărăteasa Maria Feodorovna pentru fiul lor cel mare, țareviciul Nicolae (mai târziu împăratul Nicolae al II-lea). Relația nu a progresat dincolo de prietenie și Nicolae s-a căsătorit cu Prințesa Alix de Hesse-Darmstadt la sfârșitul anului 1894.

Prințul de Neapoles

Au existat mari speranțe că Hélène se va căsători cu fiul cel mare și moștenitorul regelui Umberto I al Italiei, Prințul de Neapole. Hélène a călătorit la Neapole cu speranța că va atrage atenția regelui și reginei.[2] Totuși, nu a avut loc nici o căsătorie iar Victor Emanuel s-a logodit cu Prințesa Elena de Muntenegru în 1896. Au existat zvonuri legate de o căsătorie a ei cu Infantele Afonso, Duce de Porto, care era cumnatul surorii sale Amélie. Zvonul s-a dovedit fals iar el nu a arătat nici un interes Helenei.

Căsătorie și copii

La 25 iunie 1895 Hélène s-a căsătorit cu Emanuele Filiberto, al 2-lea Duce de Aosta (1869–1931).[8] La nuntă au participat mai multe figuri regale importante inclusiv Prințul Moștenitor Victor Emmanuel al Italiei și Ducele și Ducesa de Connaught.[8]

Cuplul a avut doi copii:

Amedeo, al 3-lea Duce de Aosta (21 octombrie 1898 - 3 martie 1942)
Aimone, al 4-lea Duce de Aosta (9 martie 1900 - 29 ianuarie 1948)

Văduvă în 1931, Prințesa Helene s-a recăsătorit în 1936 cu colonelul Otto Campini (1872–1951).[9]

Note

Pope-Hennessy, p. 196.
„Duke D'Aosta's Bride”, The Washington Post, 17 martie 1895
Queen Victoria writing to Albert Victor, 19 May 1890, quoted in Pope-Hennessy, pp. 196–197
Pope-Hennessy, p. 197
Pope-Hennessy, p. 198.
Pope-Hennessy, p. 197.
Pope-Hennessy, p. 199.
„Royal Houses United”, The Washington Post, London, 26 iunie 1895
The Peerage

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] Pope-Hennessy, p. 196.

[wp1-2] „Duke D'Aosta's Bride”, The Washington Post, 17 martie 1895

[3] Queen Victoria writing to Albert Victor, 19 May 1890, quoted in Pope-Hennessy, pp. 196–197

[4] Pope-Hennessy, p. 197

[5] Pope-Hennessy, p. 198.

[6] Pope-Hennessy, p. 197.

[PH199-7] Pope-Hennessy, p. 199.

[wp2-8] „Royal Houses United”, The Washington Post, London, 26 iunie 1895

[9] The Peerage