Gottlob, Timiș
Gottlob (germană Gottlob, în trad. "Laudă lui Dumnezeu", maghiară Kisősz) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.
| Gottlob | |
| (germană Gottlob maghiară Kisösz) | |
| — sat și reședință de comună — | |
![]() Gottlob Gottlob (România) | |
| Coordonate: 🌍 | |
|---|---|
| Țară | |
| Județ | |
| Comună | Gottlob |
| SIRUTA | 157558 |
| Altitudine | 85 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 1.557 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 307251 |
| Prezență online | |
Istoric
Satul a fost întemeiat în 1770-71 de niște coloniști germani. În memoriile sale, Eugénie Odescalchi a consemnat anecdota că, atunci când membrii primului grup de germani au ajuns la granița viitoarei așezări după o călătorie obositoare, au exclamat cu bucurie „Gottlob!” adică „Slavă Domnului!”, de unde și numele așezării.[1]
Istoricul maghiar Samu Borovszky scrie despre așezare în lucrarea sa intitulată Torontál vármegye községei (Așezările din Comitatul Torontal):
„Kisősz, un sat mare de-a lungul liniei de cale ferată Kikinda-Arad. ... Acest loc a fost întemeiat în 1770-71 de către Hildebrand, un consilier din Timișoara, cu niște germani, pentru care au fost construite 203 de case. Numele localității nou formate a fost Gottlob. În 1771 a fost creată deja o școală. Localitatea a fost cumpărată în 1781 de baronul general Antal Lipthay, după care fiul său, baronul Frigyes Lipthay, a devenit proprietarul satului. În 1836 și 1873, holera a devastat locuitorii. Pentru a comemora sfârșitul epidemiei din 1836, locuitorii au ridicat o coloană de imagine sacră, care a fost renovată în 1911. Biserica Romano-Catolică a fost reconstruită în 1866-67.”
Surse
- Samu Borovszky: Torontál vármegye községei
- Elek Fényes: geographiai szótára, mellyben minden város, falu és puszta, betürendben körülményesen leiratik[nefuncțională] , Pesta, 1851.
- Maplandia
- Erdélyi helynévkönyv., János Vistai András
Legături externe
- Pepenii de Gottlob au făcut înconjurul Europei și i-au îmbogățit pe țărani, 16 august 2012, Georgeta Petrovici, Evenimentul zilei
Note
- Odescalchi Eugénie: Egy hercegnő emlékezik. Gondolat, Budapest, 1987. 138 oldal.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.
