Giuseppe Amisani

Amisani s-a născut la 7 decembrie 1881 în Piazza Mercato (acum Piazza Giuseppe Amisani) din comuna Mede di Lomellina, lângă Pavia, în Lombardia, nordul Italiei. A studiat la institutul tehnic din Pavia, unde a picat cursul de desen tehnic;[4] a studiat apoi la Accademia di Brera din Milano sub conducerea Cesare Tallone și Vespasiano Bignami.[5] A câștigat premiul Mylius al Academiei pentru pictura sa l'Eroe ("Eroul") în 1908,[6] și în 1911[7] sau 1912[8] a câștigat premiul Fumagalli pentru pictură de persoane cu portretul Lydei Borelli. De atunci s-a concentrat aproape exclusiv pe portret;[5] peisajele sale din Alpii italieni, din Rodos și din Tunisia au stârnit, de asemenea, interes.[6][9]

Amisani a fost celebru pe plan internațional în vremea sa. A petrecut mai mulți ani în Argentina și Brazilia[4] și a călătorit, de asemenea, în Anglia, Franța, Africa de Nord și în Statele Unite.

A murit la Portofino la 8 septembrie 1941.[10]

Giuseppe Amisani, Portretul Lydei Borelli, c. 1910

Multe dintre portretele lui Amisani sunt de femei. Printre acestea se numără La Teletta, în Galleria d'Arte Moderna din Milano; [11] Ritratto di Lyda Borelli, în Muzeul de Artă din São Paulo, Brazilia; și Signora in grigio, portretul actriței Maria Melato,[6] aflat acum în Musei Civici di Monza.

Amisani a expus la cea de-a douăsprezecea Esposizione Internazionale d'Arte della Città di Venezia (cunoscută mai târziu sub numele de Biennale di Venezia) în 1920. [12][13]

În 1924, la apogeul carierei sale, a fost invitat în Egipt pentru a executa decorațiuni la Ras al-Tin, palatul regal al lui Fuad I al Egiptului. În timp ce se afla acolo a pictat un portret al lui Farouk, pe atunci un copil mic.[4] În 1926, Amisani a fost însărcinat de editorii L'Illustrazione Italiana pentru a picta peisaje în Rodos. În anul următor a expus la Londra peisaje nord-africane.[4][14]

Un autoportret a fost prezentat la cea de-a șaptesprezecea Esposizione Internazionale d'Arte din Veneția în 1930, iar mai târziu a fost cumpărat de Galleria degli Uffizi, Florența.[15][16] Alte lucrări se află în muzee din Bari,[17] Piacenza,[15] și Lima, Peru.[18]

• 
  Ritratto del Re d'Egitto Farouk bambino
• 
  Regina d'Italia Elena, Palazzo della Farnesina, Ministero Italiano degli Esteri
• 
  Re d'Italia Vittorio Emanuele III, Palazzo della Farnesina, Ministero Italiano degli Esteri
• 
  Re d'Italia Vittorio Emanuele III, Palazzo della Farnesina, Ministero Italiano degli Esteri
• 
  Cardinale Richelieu, Museo Villa Necchi, Milano
• 
  Ritratto di Caterina, Museo degli Uffizi, Palazzo Pitti, Firenze
• 
  Autoritratto, Museo degli Uffizi, Palazzo Pitti, Firenze
• 
  Katia, Portofino, Museo degli Uffizi, Palazzo Pitti, Firenze
• 
  Budoir, Galleria d'Arte Moderna di Milano
• 
  La Culla Tragica, Pinacoteca do Estado de São Paulo, Brasile
• 
  Signora in piedi, Pinacoteca do Estado de São Paulo, Brasile

Amisani a fost o figură importantă în timpul vieții sale, deși este aproape complet uitat astăzi – numele său nu este inclus în principalele lucrări de referință din secolul al XXI-lea.[19] A fost un apropiat al lui Umberto Boccioni și al lui Pablo Picasso, dar a ignorat complet curente precum futurismul și cubismul care au schimbat fața artei plastice în secolul al XX-lea, preferând să satisfacă gusturile clienților săi, care erau nobili, bogați și faimoși ai vremii sale.[4] Reputația lui era dată de eleganță și de culorile proaspete ale paletei sale.[6] O expoziție retrospectivă a lucrării sale la Castello Sforzesco din Vigevano din provincia Pavia în 2008 a fost prima care i-a fost dedicată în ultimii cincizeci de ani.[20]

Giuseppe Amisani a fost recunoscut ca unul dintre cei mai importanți artiști ai timpului său la nivel internațional. În prezent, o pictură în ulei pe carton de Amisani este adesea vândută între 15.000 și 80.000 [21] de euro, însă unele galerii de artă expun și lucrările sale pentru până la 15 milioane de euro. [22]

Cele mai prețioase și căutate opere ale lui Giuseppe Amisani sunt portretele de femei.

Expozițiile lucrării lui Amisani au inclus:

• Galleria Pesaro, Milano, 1923. [23]
• Egipt, Alger și portrete de Giuseppe Amisani, Arlington Gallery, Bond Street, Londra, 1927. [14]
• XVII Esposizione Internazionale d'Arte, Veneția, 1930. [16]
• Giuseppe Amisani, Il pittore dei Re, Castello Sforzesco, Vigevano, Pavia, Italia, 2008. [20]
• Rirì la sciantosa e le alte. Ritratti di donne nella pittura di Giuseppe Amisani (1879–1941), Galleria Civica di Bari, 2012. [17]

• 
  La Modella, circa. 1910
• 
  Ritratto di donna
• 
• 
  Vera Vergani
• 
• 
  Riri in rosa
• 
•