Gheorghe Manoliu
Gheorghe V. Manoliu (n. 21 mai 1888, Piatra Neamț - d. 28 august 1980, București) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
| Gheorghe Manoliu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Piatra Neamț, Neamț, România |
| Decedat | (92 de ani) București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale |
| Cetățenie | |
| Ocupație | militar |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Ramura | Gebirgsjäger[*] |
| Gradul | general-maior |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Mondial Primul Război Mondial Al Doilea Război Balcanic Operațiunea Barbarossa Bătălia de la Sevastopol |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea de Cavaler al Crucii de Fier () Ordinul Mihai Viteazul () Ordinul „23 August” () Ordinul Coroana României () Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 () Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*] Crucea de Fier cl. I[*] () |
A fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru curajul, abnegația și energia remarcabilă de care a dat dovadă în luptele dela frontieră, apoi Storojineț, Cernăuți și Nordul Basarabiei, asigurând prin fermitatea hotărîrilor luate, manevra Corpului de Munte. La trecerea Nistrului de asemenea a organizat reușita operațiunilor, menținând Capul de pod cu toate atacurile înverșunate ale inamicului”.[1]
În luna iunie 1942 Divizia 4 Mixtă Munte, condusă inteligent de generalul Gheorghe Manoliu, s-a luptat eroic în raionul fortificat de pe crestele de la Wald Kreuze și Keghel (două puternice cazemate care dominau întreaga regiune, de la nord-est de calea ferată, până la mare). Divizia 4 Munte a fost singura mare unitate care a ajutat Corpul 54 Armată german să pătrundă pe Valea Ciornaia și singura care a arborat drapelul tricolor pe monumentul comemorativ al războiului din anii 1854-1856, la Sevastopol.
La data de 20 martie 1943 a fost avansat general de divizie și numit la comanda Corpului 4 Teritorial Iași, retras în judetul Dolj, cu Punctul de Comandă la Balș.
În perioada 23–31 august 1944, Corpul 4 Teritorial Iași a contribuit la alungarea trupelor germane din judetele Dolj, Gorj și Mehedinți. Generalul de divizie Gheorghe Manoliu a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, la data de 27 martie 1945, la vârsta de 58 de ani, din care 38 de ani au a activat în cadrul armatei române. În 1949, generalul Gheorghe Manoliu a fost condamnat in absentia la 45 de ani de pușcărie pentru crime de război.[2] În perioada 1953 - 1954, generalul Gheorghe Manoliu a fost arestat.[3]
Decorații și medalii
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - 30 august 1942
- „Apărarea tării” (1913)
- „Crucea Comemorativă. (1916-1919)”
- „Semnul Onorific pentru 25 ani de serviciu”
- medalia „Peleș”
- ordinul rusesc „Sfântul Stanislas”, clasa a III-a
Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor cu însemne militare (9 mai 1941)[4]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa III-a (17 octombrie 1941)[1]- ordinul „Steaua României”
- ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a
- ordinul german „Crucea de fier”.
Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a III-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[5]
Note
- Decretul Regal nr. 2.886 din 17 octombrie 1941 pentru conferiri de ordine, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.394.
- Biography of Major-General V. Gheorghe Manoliu (1888 – 1980), Romania, generals.dk
- Biography of Major-General V. Gheorghe Manoliu (1888 – 1980), Romania, generals.dk
- Decretul regal nr. 1.300 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.486.
- Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
Bibliografie
- Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.