Gaston Bussière

Bussière a studiat la Académie des Beaux-Arts din Lyon înainte de a intra la École des beaux-arts din Paris, unde a studiat sub îndrumarea lui Alexandre Cabanel și a lui Pierre Puvis de Chavannes. În 1884, a câștigat premiul Marie Bashkirtseff^⁠(d).

A fost un apropiat al lui Gustave Moreau. Și-a găsit inspirația în operele de teatru ale lui Berlioz (La Damnation de Faust), precum și ale lui William Shakespeare și Richard Wagner. A devenit foarte solicitat ca ilustrator, creând lucrări pentru autori importanți. A ilustrat Splendeurs et misères des courtisanes^⁠(d), de Honoré de Balzac publicată în 1897, Émaux et camées, scrisă de Théophile Gautier,[10] precum și Salomé, de Oscar Wilde. De asemenea, a ilustrat mai multe lucrări ale lui Flaubert.

Asociat al lui Joséphin Péladan, fondatorul Rose-Croix esthétique, Bussière și-a expus lucrările la Salon de la Rose-Croix^⁠(d) timp de doi ani.[11]

Multe dintre lucrările sale sunt expuse la Musée des Ursulines din Mâcon.

• 
  Isolda^⁠(d) blondă
• 
  Ioana d'Arc
• 
  Leilah (1913)
• 
  Îmbrățișare în lumina serii (1927)
• 
  Isolda: La Princesse Celte (1911)
• 
  Revelația: Brünnhildedescoperindu-i pe Sieglinde și Siegmund (1894)
• 
  Ofelia (circa 1900)
• 
  Viviane și Merlin (circa 1900)
• 
  Elsa și Lohengrin(1910)
• 
  Tristan și Isolda (1911)

• Inventarul picturilor de Gaston Bussière pe baza de date Joconde a Ministerului francez al Culturii
• O biografie este disponibilă pe site-ul web al muzeelor din Burgundia