František Brábek

S-a născut pe 9 decembrie 1848 la ferma Branovice din Týn nad Vltavou,[8][p 2] în familia unui funcționar public. În anul 1855 s-a mutat, împreună cu părinții, în satul unguresc Szerencs din apropiere de Tokaj. A început studii la gimnaziul din orașul învecinat Miskolc.[8]

În 1862 familia s-a întors înapoi în Boemia. A continuat aici studiile gimnaziale (la Praga și Tábor) și după absolvire, în anul 1869, a efectuat cu prietenul Václav Robert z Kounic o călătorie în Ungaria.[8] (Experiența sa de călătorie a fost prezentată în 1872 în revista Světozor din Praga, inițial sub pseudonimul Feri Branovický,[9] și un an mai târziu în cartea Procházky po Uhrách.[10])

În perioada 1869-1871 a studiat științele naturale la Facultatea de Filozofie din Praga. A lucrat apoi ca secretar al colectivului care a redactat Dicținarul enciclopedic ale lui Rieger (Riegrův slovník naučný).[11] A colaborat cu numeroase personalități cehe care au contribuit la redactarea dicționarului. A avut contacte acolo cu jurnaliști de la Národní listy, precum Jan Neruda, Karel Sladkovský, Julius Grégr și alții. Cea mai mare influență asupra lui a avut-o Neruda, care l-a introdus cercurile artistice. A participat, de asemenea, la adunările periodice ale jurnaliștilor, scriitorilor, actorilor și compozitorilor în cafeneaua „U Ježíška”. Brábek a devenit treptat colaborator extern al majorității revistelor din Praga și membru al grupului literar Lumírovci.[8]

În 1874 a fost atestat ca „traducător juridic” de limba maghiară al tribunalului districtual din Praga. Un an mai târziu, a fost admis ca profesor de limba maghiară la Universitatea Tehnică din Praga. El a mai predat, de asemenea, din 1883, la Universitatea Carolină din Praga.[12]

A fost o persoană publică și a participat la activitățile asociațiilor. De exemplu, în 1871 a fost ales unul dintre directorii asociației Umělecká beseda pentru mediul rural.[13] În 1877 a devenit membru al Clubului de științe naturale.[14] În iulie 1885 a însoțit o delegație de 1.400 de cehi la expoziție din Pesta, traducând și conducând toate negocierile cu oficialii maghiari.[15] În 1907 a fost numit raportor al Departamentului Oriental al Radei Naționale Cehe.[16]

În timpul Primului Război Mondial un număr mare de cehi au apelat la el, solicitându-i să le traducă notele scrise pe plicurile nedesfăcute ale scrisorilor trimise soldaților răniți aflați în spitalele din Ungaria. Prin intermediul presei el i-a asigurat că cuvântul „Tóth” scris uneori pe plic nu are același înțeles cu cuvântul german „tot” (mort), ci este un nume de familie comun în Ungaria. El a oferit, de asemenea, o traducere a mai multor termeni pe care Poșta Maghiară îi folosea, de obicei, pentru a justifica returnarea scrisorilor.[17]

De asemenea, el a lucrat ca director al birourilor auxiliare ale administrației politice provinciale.[18]

El a murit pe 23 mai 1926 în sanatoriul Podolské și a fost înmormântat la Olšany.[19]

František Brábek i-a familiarizat pe cititorii cehi cu stilul de viață din Ungaria și cu operele celor mai importanți scriitori maghiari. A fost cunoscut ca traducător de opere literare, în special piese de teatru, din limba maghiară. A condus cercul literar Lumírovci[8] și a colaborat la unele traduceri cu Jaroslav Vrchlický. A mai publicat ghiduri de conversație și cărți de călătorie. A contribuit la dicționarele enciclopedice ale lui Otto și Rieger cu articole referitoare la Ungaria și la maghiari. A publicat numeroase articole în reviste. A fost interesat, de asemenea, de științele naturale și a efectuat câteva traduceri din limba franceză.[12]

A publicat următoarele scrieri:[20]

• Procházky po Uhrách (1874), reportaj al călătoriei efectuate în Ungaria în anul 1869[11]
• Mluvnice jazyka maďarského (1875, reeditată de mai multe ori)
• Maďarsko-český příruční slovník (1910, reeditată)
• Francia nyelvtan és olvasókönyv (manual de gramatică și de lectură franceză pentru maghiari; în colaborare cu František Pover și František Vojtíšek, 1922)
• Česko-maďarská terminologie úřední (1922)

Traduceri din limba maghiară:[20]

• Sándor Petőfi: Básně Aleksandra Petöfiho (1871, în colaborare cu Karel Tůma). Într-un articol de ziar Jan Neruda a lăudat publicarea acestei traduceri.[21]
• Jenő Rákosi: Aesop, veselohra v pěti jednáních (1873, în colaborare cu Jaroslav Vrchlický)
• Mór Jókai: Zlatý muž (Omul de aur) (1875)
• Mór Jókai: Komedianti života (1878)
• Mór Jókai: Emerich Fortunát : denník starého pána z roku 1522 (1881)
• Kálmán Mikszáth: Slavná župa (1886)
• Gergely Csiky: Proletáři : drama o čtyřech jednáních (1889)
• Imre Madách: Tragedie člověka (Tragedia omului) (1893, în colaborare cu Jaroslav Vrchlický). Reprezentarea acestei drame la Teatrul Național din Praga a avut parte de un mare succes și a devenit un eveniment important în istoria relațiilor teatrale ceho-maghiare.[22]
• Mór Jókai: Cikánský baron (1894)
• János Arany: Budova smrt : hunská pověsť (1897, în colaborare cu Jaroslav Vrchlický)

Traducere din limba franceză:[20]

• Jules Verne: Tajemný ostrov (Insula misterioasă) (1878)

A contribuit la dicționarele enciclopedice ale lui Rieger și Otto, apărute ambele sub brandul Bbk.[23][24] Pentru primul dicționar a scris mai multe articole pe teme științifice, precum cel referitor la brochantit.[25]

El a scris, de asemenea, o serie de articole în ziare și reviste, ca de exemplu:

• O pokrocích v oboru věd přírodních za posledního dvacetiletí v Uhrách (Vesmír, 1878)[26]
• Komenský ve styku se živlem maďarským (Národní listy, 1879)[27]
• Moře (Světozor, 1879)[28]
• Království za knihu (Paleček, 1882) — un incident plin de umor despre care se pretinde că a fost raportat de premierul maghiar Kálmán Tisza[29]

Brábek a depus un efort pentru apropierea ceho-maghiară. El a crezut că acest lucru va contribui la creșterea cooperării celor două națiuni în domeniul economic și politic.[18]

În anul 1908 a fost numit, împreună cu Jaroslav Vrchlický, membru de onoare al Societății Petőfi.[30] El a devenit, de asemenea, membru al Societății Kisfaludy.[8]

În 15 octombrie 1877 s-a căsătorit în Biserica „Sf. Vojtěch” din cartierul praghez Nové Město cu Marie Kaurová (1848-1906),[31] fiica arhitectului Jan Kaura.[32] (1820-1874).[33][34]

A avut mai mulți copii. Un fiu pe nume Ladislav (1880-?) a studiat dreptul și a devenit notar, iar un alt fiu pe nume Vilém (1891-?) a obținut un post de funcționar la o bancă. Mai târziu a avut o fiică pe nume Albertina (1897-??). Ceilalți doi copii, fiul Václav (1878-1879) și fiica Marie (1882-1884) au murit la o vârstă fragedă.[31]

• Listă de lucrări în catalogul Republicii Cehe (Souborném katalogu ČR), al căror autor sau subiect este František Brábek
• Brabek Ferenc v maďarském divadelním lexikonu
• Pražská policejní přihláška Františka Brábka a jeho rodiny