Formă bipartită
În muzică, o formă bipartită se definește ca o structură alcătuită din două secțiuni. Notația ei schematică este A–B,[1] unde A reprezintă prima secțiune,[2] iar B corespunde celei de a doua secțiuni.[3] Bipartitismul se poate prezenta în mai multe feluri: simplu, cu mică repriză, dublu sau compus.[4]
Pagina „AB” trimite aici. Pentru alte semnificații vedeți Ab (dezambiguizare).
Bibliografie
- Liana Alexandra (2005). Sintaxe omofone tonale, Editura Universității Naționale de Muzică București, București. ISBN 973-7857-27-5. ISMN 000.72.96.94.37, ISMN 000.72.96.95.35
- Sava, Iosif și Vartolomei, Luminița (1979). Dicționar de muzică, Editura Științifică și Enciclopedică, București
Referințe
- Liana Alexandra, pag. 11
- Sava, pag. 7
- Sava, pag. 18
- Sava, pag. 27
Vezi și
- Formă tripartită
- Formă pentapartită
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.