Florentina Mihai

Florentina Mihai-Bonta a fost fiica lui Iulian Bonta și Mariei Bonta, născută Moruțan. După arbitrajul de la Viena din 1940, prin care Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, părinții Florentinei din București au fost despărțiți de rudele din aceasta zonă, familia fiind astfel obligată să se mute la Feldioara, Cluj. De acolo însă a trebuit să se refugieze de urgență din cauza represaliilor asupra populației românești și s-a întors la București.[1]

Florentina a putut să înceapă școala particulara catolică primara Sf. Anton (școala elementară) și mai târziu Liceul ortodox Zoe Romniceanu (școala gimnaziala) din București. În 1947, după abdicarea regelui Mihai I, familia a fugit din nou la Feldioara / Cluj, care acum apartinea din nou României. Din 1949 până în 1954 a urmat Școala de Artă din Cluj în fosta mănăstire franciscană. Profesorul ei a fost Markos Andras (1919-1972)[2]. După absolvirea liceului, Florentina Mihai a studiat la Institutul de Arte Plastice Nicolaie Grigorescu din București[3] cu Mac Constantinescu (1900–1979) și Zoe Baicoianu (1910–1987). [4]

După absolvirea cu diploma ceramistă de artă, a lucrat ca proiectant în fabrica de porțelan Iris [5] din Cluj-Napoca în 1960/61, apoi până în 1969 ca asistent scenograf, responsabil pentru costume, echipamente și design de scenă la Studiourile de cinematografie[6] românești din Buftea, raionul Ilfov. A participat la realizarea filmelor: Decebal, Tudor[7] Vladimirescu, Titanic Vals[8] și Reconstituirea (1968), ultimul în regia lui Lucian Pintilie.

În 1968, Uniunea Artiștilor Plastici din România (UAP) a definitivat-o pe Florentina Mihai ca membru al departamentului de arte decorative. Florentina Mihai a lucrat la București un an si jumatate ca profesor de artă la liceul Grivița din București. În 1970 a participat la expoziția artiștilor români de la Moscova, unde a prezentat o lucrare decorativă. În același an, s-a mutat cu familia la București și mai apoi a preluat de la Uniunea Artiștilor Plastici un mic atelier propriu impreuna cu soțul ei (Stirbei Vodă 144, Colt cu Berzei). În 1971 a fost prezenta la Expoziția Națională de Artă din București, la Expoziția Internațională de Artă din Düsseldorf și la Expoziția Internațională de Artă Decorativă din Budapesta și a participat, de asemenea, la primul simpozion de ceramică din Medgidia [9][10] [11][12]În 1972, a avut loc în București prima expozitie personala cu obiecte de ceramica în galeria Sala Galatea. [13] Acolo a prezentat sculpturi monumentale, abstracte. În 1972 a participat și la o expoziție de artiști români la Tokyo.

În 1973 a fost din nou participantă la Trienala Expoziției Naționale de Artă din București, cu lucrări de ceramica , cum ar fi „Logodnicii” și „Primavara”. În 1974, a avut loc la Erfurt (RDG) [14] Prima Quadrienala Internaționala de Artă Decorativă din Țările Socialiste, unde i s-a permis să expună lucrări, în combinație cu prima ei călătorie în Germania de Est. După Erfurt, ea a participat la simpozionul de porțelan din Cluj-Napoca, precum și la al 13-lea Festival Internațional de la Bromsgrove (Anglia). În 1975, a fost din nou prezentă cu lucrări la Tokyo la expoziția Artă Românească pe sticlă și lemn. Un succes deosebit a fost faptul că unele dintre lucrările Florentinei Mihai au fost achiziționate de Curtea Imperială din Tokyo pentru colecția lor de artă. În 1976 a participat la o expoziție de artă decorativă românească la Atena și la expoziția de grup a artiștilor români la Bremen în Republica Federală Germania. 1976 excursie în Italia. În 1977 Florentina Mihai a luat parte la simpozionul de porțelan din Alba-Iulia. Un an mai târziu, cea de-a doua expoziție personala a avut loc la București, în galeria Uniunii Artiștilor Caminul Artei. [15] Călătorie în 1979 în Italia și Republica Federală Germania, iar de acolo la Viena și Bratislava. 1981 călătorie cu soțul prin Germania, Franța, Italia, Elveția. În 1983 are loc a treia expoziție personala la București tot la Caminul Artei [16] . Acolo, Florentina Mihai prezinta picturi pe sticlă inspirate din arta populară românească. În 1984, Florentina Mihai se refugiaza în Germania împreună cu fiul ei, după ce a refuzat să lucreze pentru Securitatea de Stat din România și solicita acolo azil politic, care a fost acordat. În 1986 soțul ii urmeaza. Florentina Mihai ia legătura cu scena de artă locală, în special cu cercul din jurul lui Beate Hübner (1944 Breslau - 1997 Würzburg) [17] . În 1987 a participat la o expoziție de grup la Wächtersbacher Kunstsalon, unde a prezentat picturi pe sticla și grafică. [18] Ea a expus în Lohrhaupten (Spessart)[19], precum și în Galeria Pictor din Mainz, Galeria Pablo din Wiesbaden și casa de licitații si galerie Zimmermann din Frankfurt pe Main la sfârșitul anilor '80. În 1991/92 a urmat expoziția Symbolik, împreună cu soțul în galeria Kreissparkasse Schlüchtern. [20] În anul următor, ea a prezentat acolo un ansamblu de icoane pentru Crăciun. [21] Din 1991 până în 2000, ea și soțul ei au fost angajați la Muzeul de Artă Modernă din Frankfurt am Main.[22][23]

In 2020 Muzeul de Artă din Cluj v-a dedicat o expoziție retrospectivă.[24][25]

• Catalogul expoziției personale în 1972 în galeria „Galatea”, București (cu biografie scurtă)
• Scurta biografie în: Octavian Barbosa, Dictionarul artistilor români contemporani, București 1976
• Catalogul expoziției personale, 1978 în galeria Caminul Artei (cu scurtă biografie)
• Catalogul expoziției personale, 1983 "pictură de sticlă" în galeria "Caminul Artei" (cu biografie scurtă)
• Petra Rau, Florentina Mihai-Bonta, în: STUDIA UBB HISTORIA ARTIUM, LIX, 1, 2014, p. 171-1196
• Catalog de expoziție Muzeul de Arta Cluj-Napoca, ianuarie-februarie 2020, Editura Mega Cluj-Napoca 2020, ISBN 978-606-020-177-9
• Florentina Mihai-Bonta în Biblioteca Online Centrală și de Est a Europei (CEEOL)
• Florentina Mihai la Internet Movie Database (IMDb)