Florea Dumitrescu

Părinții săi au fost agricultori înstăriți[3] în satul natal, Gârdești, din comuna Necșești - județul Teleorman. La 16 ani a urmat Liceul comercial din Turnu Măgurele (1943-1946) după care a continuat cu Facultatea de Finanțe-Credit din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1946-1949)[7].

În 1983 a obținut doctoratul în economie în problemele stabilității monetare[8].

Și-a început cariera ca funcționar în cadrul Băncii Naționale. A fost repartizat la sucursala BNR din Cugir, unde se afla uzina de armament[3]. După ce a lucrat 6 luni la Cugir și alte 4 luni la Deva, sucursala coordonatoare, a fost transferat la filiala orașului București. Nici aici nu a stat foarte mult și în 1954 este transferat la sediul central al Băncii Naționale. Între 1966 și 1970 a fost cadru didactic universitar, lector și conferențiar la Facultatea de Statistică din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

În perioada 19 august 1969 - 7 martie 1978 a fost numit ministru de finanțe, urmând lui Virgil Pârvu. Exact înainte de a fi numit în această funcție, el a primit responsabilități pe linie politică, fiind numit membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Acesta a reprezentat consacrarea în cariera sa politică începută în 1962, când a fost primit membru de partid[7].

A fost primul ministru de finanțe dintr-o țară socialistă membră CAER care a semnat acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, determinându-l pe Robert McNamara, șeful Băncii Mondiale, să schimbe politica de creditare[9]. Astfel, România devenea primul stat membru CAER, Florea Dumitrescu, în calitate de ministru de finanțe, fiind cel care a semnat în iarna anului 1972, la Washington, acordul cu instituțiile emblematice ale comunității financiare internaționale și aderarea la FMI[10]. De remarcat că România a aderat la FMI după ce a achitat cota sa de participare, de circa 40 de tone de aur. În această perioadă a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (12 iulie 1972), rol pe care l-a avut până la 24 noiembrie 1989.

După ce și-a încheiat cariera de ministru, a fost trimis Ambasador extraordinar al României în China (6 iulie 1978 - 15 aprilie 1983). În paralel fostul ministru va îndeplini și funcția de Ambasador extraordinar al RSR în Birmania (7 mai 1979 - 9 martie 1987).

În perioada 17 martie 1984 - 17 martie 1989 a fost numit Guvernator al Băncii Naționale. Din cauza discuțiilor pe care le-a generat cu Nicolae Ceaușescu[11], a fost îndepărtat de la Banca Națională și a fost numit Vicepreședinte la CEC.

Florea Dumitrescu a desfășurat cercetare în economia comerțului și stabilitate monetară. A realizat analize și studii în domeniile economiei, finanțelor, creditului, relațiilor comerciale și aderării la Uniunea Europeană, a reformei economice în România, R.P. Chineză etc. Ca ministru, a contribuit efectiv, prin mecanismele specifice financiare și monetare la creșterea, dezvoltarea și modernizarea industriei, agriculturii la menținerea echilibrului financiar și valutar al țării.[12]

• Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România, Secția Științe economice, juridice și sociologice[12][13][14]
• Vicepreședinte al Asociației Generale a Economiștilor din România [AGER]
• Membru în Consiliul Director al Societății Române de Statistică[15]
• Președintele Asociației de prietenie româno-chineze[16][17]

• Premiul Petre S. Aurelian al Academiei Române – Secția științe economice, juridice și sociologice, pe anul 1993 (1995), pentru lucrarea Căile stabilității monetare[8]
• Premiul Virgil Madgearu (septembrie 2005), acordat de Academia Oamenilor de Știință din România, pentru cartea Cunoaște România, realizată la Editura Economică, sub egida Academiei Române, a Societății Române de Statistică și a Fundației Naționale pentru Știință și Artă
• Premiul Nicholas Georgescu–Roegen (noiembrie 2006), acordat de Academia Oamenilor de Știință din România pentru cartea Tranziția 1990-2004. Experiența românească, Editura AGER–Economistul, București, 2005
• Ordinul Muncii, clasa a III-a, 31.XII.1963
• Medalia a XX-a aniversare a eliberării patriei, 1964
• Medalia Tudor Vladimirescu, clasa I, 1966
• Medalia a XXV-a aniversare a eliberării patriei, 1969
• Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, clasa a II-a, 1971
• Medalia 25 de ani de la proclamarea Republicii, 1972
• Ordinul 23 August clasa a II-a, 1974
• Medalia 30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascistă, 1974
• Decorația Ordinul Republicii – Marele Cordon, conferită de președintele Republicii Arabe Egipt, 1976
• Decorația Ordinul național al leului – mare ofițer, oferită de președintele Republicii Senegal, 1977
• Decorația Ordinul Leopold II – Marea Cruce, oferită de MS Regele Belgiei, 1977

• Politici macroeconomice de integrare a României în Uniunea Europeană, în colectiv cu Marius Băcescu, Angelica Băcescu-Cărbunaru și Monica Condruz-Băcescu, Editura Economică, 2008
• Dicționar statistic financiar, colectiv, 1965
• Județele României – monografie, colectiv, 1970
• Căile stabilității monetare, Editura Academiei Române, 1993
• Evantaiul celor 10000 de gânduri. România și China. Trei veacuri de istorie, în 3 volume, colectiv, Editura "Ion Cristoiu", ISBN 973992333X, 1999
• Cunoaște România, colectiv, 2004[18]
• Tranziția 1990-2004. Experiența românească, Editura AGER – Economistul, București, 2005
• Connaissez la Roumanie, colectiv, 2006
• Cunoaște România - membră a Uniunii Europene, colectiv, 2007
• Knowing Romania - member of the Union European, colectiv, 2008
• peste 500 de articole, analize și studii[8]

• Cum s-a îndeplinit porunca dictatorului: plata anticipată a creditelor internaționale, Răzvan Belciuganu, pe Jurnalul.ro, 31 martie 2009
• Istoria adevărată a economiei, de la Ceaușescu la Băsescu (partea 1 și partea 2), "Nașul" cu Radu Morar, 6 aprilie 2016
• Jaful avuției naționale. Cine sunt vinovații?, "Nașul" cu Radu Morar, 13 iunie 2016
• Dezvăluiri: cum negocia Ceaușescu cu bancherii mondiali, la "Sputnik Moldova", 23 mai 2017

• Prima noastră experiență cu FMI. Cum a semnat România acordul din 1972? Arhivat în 17 aprilie 2018, la Wayback Machine., Dumitru Constantin, în Jurnalul.ro și în Argument, 9 februarie 2014