Finala UEFA Europa League 2013

Finala UEFA Europa League 2013 a fost ultimul meci al 2012-2013 din UEFA Europa League. A fost a 42 finală a celei de a doua competiții intercluburi europeană. Evenimentul s-a desfășurat pe data de 15 mai 2012 pe Amsterdam ArenA din Amsterdam, Olanda și a avut drept protagoniste pe echipa portugheză S.L. Benfica și pe cea engleză Chelsea FC.[5]

Finala UEFA Europa League 2013
EvenimentUEFA Europa League 2012-2013
SL Benfica Chelsea FC
Portugalia Anglia
1
2
Data15 mai 2013
StadionAmsterdam ArenA, Amsterdam
Omul meciuluiBranislav Ivanović (Chelsea)[1]
ArbitruBjörn Kuipers (Olanda)[2]
Spectatori46.163[3]
Vremeaparțial înnorat
13 °C (55 °F)
54% umiditate[4]
← 2012
2014 →

Chelsea a castigat cu 2-1 și a obținut pentru prima dată titlul în această competiție și va juca împotriva câștigătorilor din finala Ligii Campionilor 2013 pentru Supercupa Europei 2013. Cu această victorie, Chelsea a devenit al patrulea club, după Juventus Torino, Ajax Amsterdam și Bayern München, care a câștigat toate cele trei competiții majore intercluburi organizate de UEFA, după ce a câștigat Liga Campionilor UEFA în 2012 și Cupa Cupelor UEFA în 1971 și 1998.

Stadionul

UEFA a anunțat la data de 16 iunie 2011 că Amsterdam Arena va locația pentru finala sezonului 2012-2013 a UEFA Europa League.[6] Începând cu 1996 pe stadion își dispută meciurile de acasă Ajax. Pe acesta s-au disputat 5 meciuri de la Campionatul European de Fotbal 2000 și finala Ligii Campionilor 1998, în care Real Madrid a învins pe Juventus Torino.[7]

Context

Benfica s-a calificat pentru a noua oară într-o finală europeană, prima după 23 de ani de la finala Cupei Campionilor Europeni 1990 pierdută cu scorul de 1–0 în fața clubului italian AC Milan. Apariții anterioare includ două finale de Cupa Campionilor Europeni câștigate în 1961 și 1962 (3-2 cu Barcelona și 5-3 cu Real Madrid, respectiv), cinci finale pierdute în Cupa Campionilor Europeni - 1963 (1-2 cu AC Milan), 1965 (0-1 cu Inter Milano), 1968 (1-4 cu Manchester United), 1988 (0-0, 5-6 după lovituri de departajare cu PSV Eindhoven) și în 1990 (0-1 cu AC Milan) - și o finală a Cupei UEFA pierdută în 1983 (1-2 la general cu Anderlecht).[8]

Înainte de acest sezon, Chelsea nu reușise să ajungă într-o finală de Cupa UEFA sau de Europa League. Aceastea a ajuns anterior în 4 finale europene: două de Cupa Cupelor UEFA în 1971 (2-1, victorie cu Real Madrid) și 1998 (1-0, victorie cu Stuttgart) și două de Liga Campionilor în 2008 (1-1, 5-6 după lovituri de departajare cu Manchester United) și 2012 (1-1, 4-3 după lovituri de departajare cu Bayern München).[9] Chelsea sunt, de asemenea, primi deținători ai Ligii Campionilor care joacă în sezonul următor în finala Europa League, după ce a devenit primul club ce a fost eliminat din faza grupelor după ce a câștigat trofeul și primul club ce câștigă Liga Campionilor și Europa League în sezoane succesive.

Drumul către finală
Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vedeți UEFA Europa League 2012-2013.
Portugalia Benfica Faza Anglia Chelsea
Oponent Rezultat Faza grupelor Oponent Rezultat
Scoția Celtic 0–0 (D) Etapa 1 Italia Juventus 2–2 (H)
Spania Barcelona 0–2 (H) Etapa 2 Danemarca Nordsjælland 4–0 (D)
Rusia Spartak Moscova 1–2 (D) Etapa 3 Ucraina Șahtior Donețk 1–2 (D)
Rusia Spartak Moscova 2–0 (H) Etapa 4 Ucraina Șahtior Donețk 3–2 (H)
Scoția Celtic 2–1 (H) Etapa 5 Italia Juventus 0–3 (D)
Spania Barcelona 0–0 (D) Etapa 6 Danemarca Nordsjælland 6–1 (H)
Grupa G a Ligii Campionilor - locul 3
Club M V E Î GM GP G Pct
 {{{t}}} 6 4 1 1 11 5+6 13
 {{{t}}} 6 3 1 2 9 8+1 10
 {{{t}}} 6 2 2 2 5 50 8
 {{{t}}} 6 1 0 5 7 14−7 3
 Clasament Grupa E a Ligii Campionilor - locul 3
Club M V E Î GM GP G Pct
 {{{t}}} 6 3 3 0 12 4+8 12
 {{{t}}} 6 3 1 2 12 8+4 10
 {{{t}}} 6 3 1 2 16 10+6 10
 {{{t}}} 6 0 1 5 4 22−18 1
Oponent Gen. Tur Retur Faza eliminatorie Oponent Gen. Tur Retur
Germania Bayer Leverkusen 3–1 1–0 (D) 2–1 (H) Șaisprezecimi Cehia Sparta Praga 2–1 1–0 (D) 1–1 (H)
Franța Bordeaux 4–2 1–0 (H) 3–2 (D) Optimi România Steaua București 3–2 0–1 (D) 3–1 (H)
Anglia Newcastle United 4–2 3–1 (H) 1–1 (D) Sferturi Rusia Rubin Kazan 5–4 3–1 (H) 2–3 (D)
Turcia Fenerbahçe 3–2 0–1 (D) 3–1 (H) Semifinale Elveția Basel 5–2 2–1 (D) 3–1 (H)

Meci
Benfica Portugalia1 - 2Anglia Chelsea
Cardozo A marcat în minutul 68 68' (pen.) Raport Torres A marcat în minutul 60 60'
Ivanović A marcat în minutul 90+3 90+3'
Spectatori: 46.163[3]
P1Brazilia Artur Moraes
F34Portugalia André Almeida
F4Brazilia Luisão (c)Cartonaș galben după 61 minute 61'
F24Argentina Ezequiel GarayCartonaș galben după 45+1 minute 45+1'Schimbat în minutul 78 78'
F25Paraguay Lorenzo MelgarejoSchimbat în minutul 66 66'
M21Serbia Nemanja Matić
M35Argentina Enzo Pérez
M18Argentina Eduardo Salvio
M20Argentina Nicolás Gaitán
M19Spania RodrigoSchimbat în minutul 66 66'
A7Paraguay Óscar Cardozo
Rezerve:
P13Portugalia Paulo Lopes
F33Brazilia JardelIntrat în minutul 78 78'
M89Portugalia André Gomes
M23Uruguay Jonathan Urretaviscaya
M10Argentina Pablo Aimar
M15Țările de Jos Ola JohnIntrat în minutul 66 66'
A11Brazilia LimaIntrat în minutul 66 66'
Manager:
Portugalia Jorge Jesus
P1Cehia Petr Čech
F28Spania César Azpilicueta
F2Serbia Branislav Ivanović
F24Anglia Gary Cahill
F3Anglia Ashley Cole
M4Brazilia David Luiz
M8Anglia Frank Lampard (c)
M7Brazilia Ramires
M10Spania Juan Mata
M11Brazilia OscarCartonaș galben după 14 minute 14'
A9Spania Fernando Torres
Rezerve:
P22Anglia Ross Turnbull
F19Portugalia Paulo Ferreira
M12Nigeria John Obi Mikel
M57Țările de Jos Nathan Aké
M30Israel Yossi Benayoun
M13Nigeria Victor Moses
A21Germania Marko Marin
Manager:
Spania Rafael Benítez

Omul Meciului:
Serbia Branislav Ivanović (Chelsea)[1]
Arbitri asistenți:
Sander van Roekel Olanda
Erwin Zeinstra Olanda
Al patrulea oficial:
Felix Brych (Germania)
Arbitri asistenți adiționali:
Pol van Boekel Olanda
Richard Liesveld Olanda

Statistici

Vezi și

Referințe
  1. Atkin, John (). „Ivanović heads Chelsea to Europa League glory”. UEFA.com. Union of European Football Associations (UEFA). Accesat în .
  2. „Kuipers to referee UEFA Europa League final”. UEFA.com. .
  3. „Full-time report” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations (UEFA). . Accesat în .
  4. „Tactical lineups” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations (UEFA). . Accesat în .
  5. uefa.com (16 iunie 2011). „Wembley, Amsterdam ArenA, Prague get 2013 finals”. Accesat în 13 mai. Parametru necunoscut |anaccesare= ignorat (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  6. „Amsterdam ArenA to stage 2013 Europa League final”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
  7. „Amsterdam ArenA”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în .
  8. „Benfica's European final pedigree”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
  9. „Chelsea's European final pedigree”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .
  10. „Team statistics: Full time” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în .

Legături externe

Pagina finalei pe site-ul UEFA

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.