Finala Ligii Campionilor 2012

Finala Ligii Campionilor UEFA 2012 a fost ultimul meci ce s-a jucat în Liga Campionilor UEFA 2011–2012, al 57-lea sezon al Ligii Campionilor UEFA. Meciul s-a disputat pe Allianz Arena din München,[4] stadionul echipelor FC Bayern München și TSV 1860 München.

Finala Ligii Campionilor 2012
EvenimentLiga Campionilor 2011-2012
Chelsea câștigă cu 4–3 la loviturile de departajare
Data19 mai 2012
StadionAllianz Arena, München
Omul meciuluiCoasta de Fildeș Didier Drogba (Chelsea FC)[1]
ArbitruPortugalia Pedro Proença[2]
Spectatori69 901[3]
Vremea20 °C, parțial înnorat
2011
2013

Acesta a fost prima finală a Ligii Campionilor ce a avut loc pe stadionul Allianz Arena (pentru finală se folosește numele de „Fußball Arena München”). A fost pentru prima dată, după 1984, când una dintre echipe a jucat pe stadionul propriu, Bayern fiind una dintre cele două echipe care închiriază Allianz Arena.

Echipele nu s-au mai întâlnit în acest sezon înainte de finală. Bayern a jucat opt finale reușind să câștige de patru ori, cel mai recent joc fiind finala pierdută în 2010, în timp ce Chelsea a reușit să ajungă în finală o singură dată, în 2008 pierzând la lovituri de departajare. Barcelona, campioana en-titre, a fost eliminată de Chelsea în semifinale. Niciuna dintre echipe nu a ajuns în finală în calitate de campionă a țării de proveniență (Bundesliga și Premier League, respectiv), cu toate că Chelsea a câștigat Cupa FA din 2012.

Ca urmare a câștigării trofeului, Chelsea a evoluat contra deținătoarei Europei League 2012, Atlético Madrid (Spania), în cadrul Supercupei Europei. De asemenea, echipa londoneză a reprezentat UEFA la Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 2012.

Context

Gazda finalei, Bayern München, va încerca pentru prima dată să câștige trofeul pe propriul teren. Până la data meciului, Bayern München câștigase de 4 ori trofeul (în 1974, 1975, 1976 și 2001), jucând alte patru finale (în 1982, 1987, 1999, 2010). Cele două finaliste nu s-au mai întâlnit niciodată într-o finală de Liga Campionilor. Cu toate acestea, germanii au câștigat finala din 1975 împotriva englezilor de la Leeds United și a pierdut finalele din 1982 și 1999 împotriva celor de la Aston Villa, respectiv Manchester United. De partea cealaltă, Chelsea nu a câștigat niciodată trofeul și a jucat o singură finală pierdută dramatic în fața compatrioților de la Manchester United în 2008.

Drumul spre München

Germania Bayern München Rundă Anglia Chelsea
Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă Calificări Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă
Elveția Zürich 3–0 2–0 (A) 1–0 (D) Baraj Nu a jucat
Adversar Rezultat Faza grupelor Adversar Rezultat
Spania Villarreal 2–0 (D) Meciul 1 Germania Bayer Leverkusen 2–0 (A)
Anglia Manchester City 2–0 (A) Meciul 2 Spania Valencia 1–1 (D)
Italia Napoli 1–1 (D) Meciul 3 Belgia Genk 5–0 (A)
Italia Napoli 3–2 (A) Meciul 4 Belgia Genk 1–1 (D)
Spania Villarreal 3–1 (A) Meciul 5 Germania Bayer Leverkusen 1–2 (D)
Anglia Manchester City 0–2 (D) Meciul 6 Spania Valencia 3–0 (A)
Câștigătoarea Grupei A
Echipă MJ V E Î GM GP DG Pct.
Germania Bayern München 6411116+513
Italia Napoli 6321106+411
Anglia Manchester City 631296+310
Spania Villarreal 6006214−120
Clasament final Câștigătoarea grupei E
Echipă MJ V E Î GM GP DG Pct.
Anglia Chelsea 6321134+911
Germania Bayer Leverkusen 631288010
Spania Valencia 6222127+58
Belgia Genk 6033216−143
Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă Faza eliminatorie Adversar Gen. Prima manșă A doua manșă
Elveția Basel 7–1 0–1 (D) 7–0 (A) Șaisprezecimi Italia Napoli 5–4 1–3 (D) 4–1 d.p. (A)
Franța Marseille 4–0 2–0 (D) 2–0 (A) Sferturi Portugalia Benfica 3–1 1–0 (D) 2–1 (A)
Spania Real Madrid 3–3 (3–1 p) 2–1 (A) 1–2 d.p. (D) Semifinale Spania Barcelona 3–2 1–0 (A) 2–2 (D)

Mingea finalei

Adidas,firma care pune la dispoziție mingile pentru toate competițiile UEFA sau FIFA, a prezentat mingea finalei la data de 9 mai 2012.Pe minge a fost imprimată sigla Europa League și culorile roșu,galben și albastru,care reprezintă culorile steagului național al României.[5]

Înainte de meci

Stadion

Allianz Arena în seara finalei

Finala din acest sezon a fost prima finală găzduită de noul stadion al echipei germane FC Bayern München, Allianz Arena. Finala Ligii Campionilor 1997 a fost gazduită de Olympiastadion, vechiul stadion al echipei germane.

Bilete

Cele două finaliste au primit câte 17 500 de bilete pentru a le distribui suporterilor. Alte 7 000 de bilete au fost disponibile pe site-ul uefa.com. Celelalte tichete au fost rezervate comitetului organizatoric local, celor 53 de federații afiliate UEFA și partenerilor comerciali și mass-media.[6]

Ambasador

Fostul jucător german Paul Breitner a fost numit ambasadorul oficial al finalei.[7]

Festivalul și proiecțiile în direct

Festivalul UEFA Champions League a avut loc pe Olympiapark din München între 16 și 19 mai.[8] Meciul a fost proiectat în direct pe Olympiastadion,[9] cu o capacitate de 65 000 de locuri, o secțiune fiind rezervată și susținătorului lui Chelsea.[10] O a doua proiecție în direct a avut loc pe Theresienwiese, locul de desfășurare al celebrului Oktoberfest.[11]

Meci

Detalii

FC Bayern München



1–1
(4–5 după
lovituri de departajare)
Chelsea FC
Müller A marcat în minutul 83 83' Cronică Drogba A marcat în minutul 88 88'
(d.p.)
Lahm Penalty marcat
Gómez Penalty marcat
Neuer Penalty marcat
Olić Penalty ratat
Schweinsteiger Penalty ratat
3–4 Penalty ratat Mata
Penalty marcat Luiz
Penalty marcat Lampard
Penalty marcat Cole
Penalty marcat Drogba
Spectatori: 69 901[3]
Bayern
Chelsea
P1Germania Manuel Neuer
F21Germania Philipp Lahm (c)
F44Ucraina Anatoli Tîmoșciuk
F17Germania Jérôme Boateng
F26Germania Diego Contento
M31Germania Bastian Schweinsteiger0Cartonaș galben după 2 minute 2'
M39Germania Toni Kroos
M10Țările de Jos Arjen Robben
M25Germania Thomas MüllerSchimbat în minutul 87 87'
M7Franța Franck RibérySchimbat în minutul 97 97'
A33Germania Mario Gómez
Rezerve:
P22Germania Hans-Jörg Butt
F5Belgia Daniel van BuytenIntrat în minutul 87 87'
F13Brazilia Rafinha
M14Japonia Takashi Usami
M23Croația Danijel Pranjić
A9Germania Nils Petersen
A11Croația Ivica OlićIntrat în minutul 97 97'
Antrenor:
Germania Jupp Heynckes
P1Cehia Petr Čech
F17Portugalia José Bosingwa
F24Anglia Gary Cahill
F4Brazilia David LuizCartonaș galben după 86 minute 86'
F3Anglia Ashley ColeCartonaș galben după 81 minute 81'
M12Nigeria John Obi Mikel
M8Anglia Frank Lampard (c)
M21Coasta de Fildeș Salomon KalouSchimbat în minutul 84 84'
M10Spania Juan Manuel Mata
M34Anglia Ryan BertrandSchimbat în minutul 73 73'
A11Coasta de Fildeș Didier DrogbaCartonaș galben după 94 minute 94'
Rezerve:
P22Anglia Ross Turnbull
F19Portugalia Paulo Ferreira
M5Ghana Michael Essien
M6Spania Oriol Romeu
M15Franța Florent MaloudaIntrat în minutul 73 73'
A23Anglia Daniel Sturridge
A9Spania Fernando TorresCartonaș galben după 120 minute 120'Intrat în minutul 84 84'
Antrenor:
Italia Roberto Di Matteo

Omul meciului:
Coasta de Fildeș Didier Drogba (Chelsea)[1]

Arbitri asistenți:
Bertino Miranda (Portugalia)
Ricardo Santos (Portugalia)
Arbitru de rezervă:
Carlos Velasco Carballo (Spania)
Arbitri asistenți suplimentari:
Manuel De Sousa (Portugalia)
Duarte Gomes (Portugalia)

Regulile meciului[12]

  • 90 de minute.
  • 30 de minute de prelungiri dacă este necesar.
  • Lovituri de departajare dacă scorul rămâne egal.
  • Șapte rezerve numite.
  • Maxim trei schimbări.

Statistici

Vezi și

Note

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.