Eritroză

Eritroza este o tetroză cu formula chimică C4H8O4. Conține în moleculă o grupă aldehidă, așadar face parte din categoria aldozelor și este o aldotetroză. Izomerul răspândit în natură este D-eritroza.

Proiecțiile Fischer ale eritrozei
Eritroză
D-eritroză
D-eritroză
L-eritroză
L-eritroză
Identificare
SMILES
Număr CAS583-50-6
PubChem CID94176
Formulă chimicăC₄H₈O₄[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară120,042259 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Istoric

Eritroza a fost izolată pentru prima dată din revent în 1849, de către farmacistul francez Louis Feux Joseph Garot (1798-1869).[2] A fost denumită astfel datorită colorației roșiatice pe care o dă în prezența metalelor alcaline (ἐρυθρός = „roșu”).[3][4]

Importanță

Eritrozo-4-fosfatul este un compus intermediar în calea metabolică pentozo-fosfat.[5]

Prefixul „eritro-”, provenit de la denumirea acestei aldoze, este folosit în stereochimie pentru denumirea structurilor organice care conțin centre de chiralitate în mod analog cu eritroza, adică o orientare de tip anti.[6]

Vezi și

Referințe
  1. „Eritroză”, Erythrose (în engleză), PubChem, accesat în
  2. Obituary of Garot (1869) Journal de pharmacie et de chimie, 4th series, 9 : 472-473.
  3. Garot (1850) "De la matière colorante rouge des rhubarbes exotiques et indigènes et de son application (comme matière colorante) aux arts et à la pharmacie" (On the red coloring material of exotic and indigenous rhubarb and on its application (as a coloring material) in the arts and in pharmacy), Journal de Pharmacie et de Chimie, 3rd series, 17 : 5-19. Erythrose is named on p. 10: "Celui que je propose, sans y attacher toutefois la moindre importance, est celui d'érythrose, du verbe grec 'ερυθραινω, rougir (1)." (The one [i.e., name] that I propose, without attaching any importance to it, is that of erythrose, from the Greek verb ερυθραινω, to redden (1).)
  4. Wells, David Ames; Cross, Charles Robert; Bliss, George; Trowbridge, John; Nichols, William Ripley; Kneeland, Samuel (). Annual of Scientific Discovery. Boston: Gould, Kendall, and Lincoln. p. 211. Accesat în .
  5. Kruger, Nicholas J; von Schaewen, Antje (iunie 2003). „The oxidative pentose phosphate pathway: structure and organisation”. Current Opinion in Plant Biology. 6 (3): 236–246. doi:10.1016/S1369-5266(03)00039-6. Accesat în .
  6. Formulas Using Other Configurational Notations, W. Rausch, accesat 19 octombrie 2018
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.