Erich Weinert

Erich Weinert (n. 4 august 1890 - d. 20 aprilie 1953) a fost un scriitor german, membru al Partidului Comunist German (KPD).

Erich Weinert
Date personale
Nume la naștere	Erich Bernhard Gustav Weinert
Născut	4 august 1890[1][2][3][4] Magdeburg, Regatul Prusiei, Imperiul German[5][6]
Decedat	20 aprilie 1953 (62 de ani)[1][7][2][3] Berlin, RDG[8][6]
Înmormântat	Memorialul Socialiștilor[*]​
Căsătorit cu	Li Weinert[*][[Li Weinert (politiciană germană)|​]]
Cetățenie	Germania  Imperiul German  Republica Democrată Germană
Ocupație	traducător scriitor luptător în rezistență[*]​ poet textier[*]​
Limbi vorbite	limba germană[9]
Partid politic	Partidul Comunist German
Note
Premii	Premiul Național al Republicii Democrate Germane[*]​ Ehrenbürger von Magdeburg[*][[Ehrenbürger von Magdeburg (title of honor awarded by the City of Magdeburg, Germany)|​]]

Weinert s-a născut într-o familie cu viziuni politice social - democrate. După studiile primare și liceu, a participat la primul război mondial. După război, s-a mutat la Leipzig iar în 1929 a devenit membru al Partidului Comunist German. În 1933, Weinert și familia sa s-au exilat în protectoratul din Saar. În anii '30 a trăit la Paris și a ajuns în URSS. În timpul războiului civil din Spania, a fost membru al brigăzilor internaționale.

După atacul Germaniei naziste asupra URSS-ului, Weinert s-a identificat cu cauza sovietică și a activat în aparatul de propagandă sovietic care încuraja militarii germani să dezerteze. Cel mai important rol politic pe care l-a avut, a fost cel de președinte la grupului de prizonieri germani care a fost organizat de sovietici după victoria de la Stalingrad: Comitetul Național Germania Liberă.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, Weinert a revenit în Germania în funcția de vicepreședinte al administrației centrale pentru educația națională din zona ocupată de trupele sovietice, devenită din 1949 Republica Democrată Germană. Weinert și-a continuat activitățile, în ciuda bolilor de care suferea, până la moartea sa în 1953.