Perioada Meiji

Perioada Meiji sau Era Meiji (明治時代, Meiji jidai^?) este denumirea unei ere în istoria Japoniei, dintre 23 octombrie 1868 și 30 iulie 1912.[1] Această eră reprezintă prima jumătate a Imperiului Japonez, în timpul căreia populația Japoniei au trecut de la o societate feudală autoizolată supusă riscului de colonizare de către marile puteri europene, la un stat național modern și industrializat, devenind o nouă mare putere influențată de idei științifice, tehnologice, filozofice, politice, juridice și estetice occidentale. Ca rezultat al adoptării, la scară largă, de ideii radical diferite, Japonia a suferit schimbări profunde care i-au afectat structura socială, politica internă, economia, armata și relațiile internaționale. Era corespunde cu anii de domnie a Împăratului Meiji, după care a urmat împăratul Taishō și era Taishō.

Istoria Japoniei
Perioade Paleolitic până cca 14.000 î.e.n. Jōmon 14.000î.e.n.–300 î.e.n. Yayoi 300 î.e.n.–250 e.n. Kofun 250–538 Asuka 538–710 Nara 710–794 Heian 794–1185 Kamakura 1185–1333 Restaurația Kenmu 1333–1336 Muromachi (Ashikaga) 1336–1573 Nanboku-chō 1336–1392 Sengoku 1467–1573 Azuchi–Momoyama 1568–1603 Comerțul Nanban Edo (Tokugawa) 1603–1868 Bakumatsu Meiji 1868–1912 Restaurația Taishō 1912–1926 Primul război mondial Shōwa 1926–1989 Criza financiară Militarism Războiul din Pacific Ocupația După ocupație Heisei 1989–2019 Deceniul pierdut Reiwa 2019–
Articole tematice Imperiul japonez 1868–1945 Japonia postbelică 1945–prezent Cutremure Monedă Economie Educație Istoriografie Armată Flotă
Glosar Cronologie