Ennin

Ennin s-a născut prin anul 793 sau 794, într-un mic sătuc din actuala prefectură Tochigi, din Japonia. La vârsta de 14 a devenit călugăr și a plecat la templul Enryaku-ji, sediul sectei Tendai.

În anul 838, Ennin a plecat împreună cu o misiune diplomatică[3] în China, la curtea imperială a dinastiei Tang. S-a stabilit undeva în actuala provincie chineză Shanxi, unde a vizitat numeroase temple budiste. Mai târziu, a mers la Chang'an, în aceea vreme capitala Chinei, unde a fost hirotonit în ambele ritualuri ezoterice mandala.

Ennin a fost martor al marii persecuții anti-budiste din China dintre anii 842-846. Ca urmarea a persecuției, a fost deportat înapoi în Japonia, în anul 847. A adus din China 584 de texte budiste (802 fascicule) și 59 obiecte de rit (inclusiv mandale).[4]

Întors în Japonia, s-a reinstalat la Enryaku-ji, unde a devenit stareț și patriarh al sectei Tendai, în anul 854. A promovat meditația amidistă și a intrat în conflict cu un alt călugăr Tendai, călugărul Enchin. În urma disputelor dintre cei doi, secta Tendai s-a împărțit în alte două secte: Sammon (urmașii lui Ennin) și Jimon (urmașii lui Enchin).

De asemenea, Ennin a întemeiat templul Yamadera^{⁠(en)[traduceți]}. El a mai scris 100 de cărți, dintre care unele din ele vorbesc despre călătoria sa pe mare și persecuția budiștilor din China.

• en Groner, Paul (2002), Ryōgen and Mount Hiei: Japanese Tendai in the Tenth Century, Studies in East Asian Buddhism (în engleză), University of Hawaii Press, p. 525, ISBN 9780824822606, accesat în 17 aprilie 2019