Emilian Lăzărescu

Admis la 23 octombrie 1904 la Școala de Arte Frumoase din București, apoi la SNBA, ca audient liber în atelierul lui Ernest Hebert (1817-1908); este admis definitiv, la 29 octombrie 1905, în atelierul lui Leon Bonnat (1833-1922) și Luc-Olivier Merson (1846-1920), între 1906 si 1910 fiind bursier. A expus la București, la Salonul Oficial din 1925, la expozițiile Tinerimii Artistice în 1919 și 1920, a organizat mai multe expoziții personale în 1910, 1911, 1913, 1915, 1918, 1922, apoi, în 1924 la Ateneul Român, împreună cu Richard Canisius (1872-1934), în 1925 la Casa Artei, în decembrie 1929, la Ateneu, în 1930 la sala Dalles, în 1933 și 1934.[1]

• 
  Țărancă din România
• 
  Pribegie
• 
  Peisaj marin
• 
  Sarja de cavalerie
• 
  Pudica
• 
  Odihna
• 
  Strada pariziana
• 
  Stradă pe ploaie
• 
  Peisaj parizian
• 
  Le Jardin des Tuileries
• 
  Piaţă din Paris
• 
  Serata pariziana
• 
  Trandafirii albi

• Gabriel Badea-Păun: Pictori români în Franța 1834-1939, Noi media print, București, 2012, pp. 162–163