Emil Micu

Brașoveanul Emil Micu a urmat studiile liceale la Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă” din Brașov , iar studiile superioare la București, unde a studiat literele, filosofia și dreptul. În 1942 își ia doctoratul în istorie, iar în 1946 devine doctor în drept[1]. Activitatea și-a desfășura-o în orașul natal, devenind în 1942, conferențiar la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Brașov-Cluj, apoi director al Muzeului Bran din 1956, bibliograf la Biblioteca municipală Brașov din 1967, ulterior, director al Muzeului culturii românești din Șcheii Brașovului, începând cu 1969.

În opera sa s-a ocupat de aspecte istorice și geografice din Țara Bârsei sau de subiecte de muzeografie.

Printre lucrările[1] și articolele sale se numără:

• Contribuțiuni la istoricul regimentului grăniceresc întâi valah, Bucuresti, 1943, 117 p.
• Memorandul, București, 1944, 37 p.
• Depresiunea Întorsurii Buzăului. Studiu geografic, istoric și economic, Brașov, 1947, IV 139
• Castelul Bran, București, 1957, 60 p.
• Activitatea revolutionară a lui Alexandra Bujor desfășurată în Italia pentru înfăptuirea statului național unitar roman (1848-1873), „Cumidava”, III (1969), p. 271-280.
• Tiparnița lui Petcu (Petre) Șoanul din Șcheii Brașovului și primele calendare în limba română, „Cumidava”, IV (1970), p. 465- 476.