Elsa Joubert

Elsa Joubert a crescut în Paarl și a învățat la școala de fete La Rochelle în Paarl până în 1939. A studiat apoi la Universitatea din Stellenbosch, de unde a absolvit cu o diplomă de licență în 1942 și un SED (Secondary Education Diploma) în 1943. Și-a continuat studiile la Universitatea din Cape Town, de unde a obținut o dipomă de master în literatură olandeză-afrikaans în anul 1945.

După ce a absolvit, Joubert a predat la Hoër Meisieskool, un liceu de fete în Cradock, apoi a lucrat ca editor al paginilor de femei ale Huisgenoot, o revistă cunoscută de familie în afrikaans, din 1946 până în 1948. Apoi a început să se ocupe numai de scris și a călătorit mult în Africa, de la izvoarele Nilului în Uganda, prin Sudan, până în Cairo, precum și în Mozambic, Mauritius, Reunion, Madagascar și Angola. De asemenea, a vizitat Indonezia.

În 1950, Joubert s-a căsătorit cu Klaas Steytler, jurnalist și, mai târziu, editor și autor, care a murit în 1998. A avut trei copii, două fiice și un fiu, și a locuit în Oranjezicht, Cape Town[8].

A decedat în Cape Town pe 14 iunie 2020, ca urmare a COVID-19, în timpul pandemiei de cornaviroză[9].

• Fellow of the Royal Society of Literature
• Doctorat onorific de la Universitatea din Stellenbosch (2001)
• Premiul Eugène Marais pentru Ons wag op mor kaptein (1964)
• Premiul CNA pentru Bonga (1971)
• Premiul W.A. Hofmeyr pentru Poppy Nongena (1979)
• Premiul W.A. Hofmeyr și Premiul Hertzog pentru Die reise van Isobelle
• Premiul Louis Luyt și Premiul CNA (1997)
• Premiul Memorial Winifred Holtby al Royal Society of Literature pentru Poppie (1980)[10]
• Premiul Olivier pentru cea mai buna piesă (Londra)
• Premiul Obi pentru cel mai bun scenariu (New York City)
• Premiul Hertzog pentru proză (1998)