Elisabeta de Turingia

Elisabeta de Turingia, cunoscută și ca Elisabeta a Ungariei, (în maghiară Árpádházi Szent Erzsébet; n. 7 iulie 1207, Sárospatak, Regatul Ungariei – d. 17 noiembrie 1231, Marburg, Sfântul Imperiu Roman) a fost o descendentă a dinastiei arpadiene, fiică a regelui Andrei al II-lea, trimisă la vârsta de 4 ani în Turingia, unde s-a căsătorit în anul 1221 cu landgraful Ludovic al IV-lea de Turingia.

Elisabeta de Turingia
Date personale
Născută	7 iulie 1207 Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria
Decedată	17 noiembrie 1231 (24 de ani) Marburg, Hessa, Germania
Înmormântată	Elisabethkirche[*][[Elisabethkirche (church building in Marburg, Germany)|​]]
Părinți	Andrei al II-lea al Ungariei Gertruda de Merano[*]​
Frați și surori	Iolanda a Ungariei[*]​ Anna Maria de Ungaria[*]​ Béla al IV-lea Ștefan postumul[*]​ Coloman al Galiției și Lodomeriei[*]​ Andrei de Galiția[*]​
Copii	Sofia de Brabant[*]​ Herman al II-lea de Turingia Gertrud von Altenberg[*][[Gertrud von Altenberg (Premonstratensian canoness)|​]]
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	filantroapă[*]​ infirmieră[*]​
Limbi vorbite	limba germană[1][2]
Venerație
Sărbătoare	17 noiembrie[3] 19 noiembrie
Sfinți

Sfânta Elisabeta de Turingia

(Biserica Minoriților din Cluj)

Sfânta Elisabeta din lemn, 1510

(Muzeul Mănăstirii de maici "Sf. Ecaterina" din Utrecht, Olanda)

S-a remarcat prin activități caritabile în favoarea bolnavilor și săracilor. După moartea soțului ei, a intrat în ordinul terțiar franciscan.

A murit la vârsta de 24 de ani.

A fost canonizată în anul 1235, de Rusalii. Este patroana landului Turingia. În calendarul roman general^{⁠(en)[traduceți]} sărbătoarea ei este pe 17 noiembrie (ziua trecerii la cele veșnice), iar în spațiul de limbă maghiară și germană este sărbătorită pe 19 noiembrie (ziua așezării în mormânt).

Numeroase spitale, deopotrivă catolice și protestante, îi poartă numele.