Eleutherius de Ravenna

Eleutherius (d. 620) exarh de Ravenna între 615 și 619.

Eleutherius a fost un eunuc și a succedat ca exarh de Ravenna lui Ioan I Lemigius.

La începutul mandatului său, aproape întregul exarhat se găsea într-o stare instabilă. În Ravenna, exista o mare nemulțumire față de bizantinii; de asemenea, în Napoli un anume Ioan de Conza a separat orașul de controlul exarhului. Imediat după ce a ajuns la Ravenna, Eleutherius i-a executat imediat pe toți cei care fuseseră implicați în asasinarea predecesorului său Ioan Lemigius. În continuare, după o vizită de curtoazie la Roma, pentru a se întâlni cu papa Deusdedit, Eleutherius a pornit în marș împotriva răsculaților din Neapole, reușind să captureze orașul și să îl execute pe Ioan de Conza și pe susținătorii acestuia.[1] Cu toate acestea, imediat după aceea longobarzii amenințau cu războiul. Eleutherius a reușit să încheie pace cu aceștia, promițându-le plata unui tribut anual.[2]

Considerând că poziția sa în Italia nu îi poate aduce satisfacții și profitând de faptul că împăratul bizantin Heraclius I era preocupat cu confruntările cu perșii sasanizi, Eleutherius s-a autoproclamat împărat în 619, având intenția de a-și stabili capitala la Roma. Pe parcursul anului următor, pe când încerca să îl convingă pe papa Bonifaciu al V-lea să îi acorde o coroană, a fost asasinat de către propriii săi soldați în fortăreața de la Luceoli, capul său fiind trimis împăratului Heraclius.[3]