Elena Maróthy-Šoltésová

Elena Maróthy a fost fiica preotului evanghelic și poetului Daniel Maróthy (1825–1878) și a Karolínei Hudecová (1834–1857). Mama ei a murit când Elena era încă mică, iar tatăl ei s-a recăsătorit cu Ľudovika Bauerova. Fratele ei vitreg a fost Ľudovít Maróthy^⁠(d) (1863–1899), viitor preot și scriitor.[5] Elena a studiat la Ľuboreč, la Institutul German pentru Fete din Lučenec și Poprad. În 1875 s-a căsătorit cu un negustor, Ľudovít Michał Šoltés^⁠(d) (1837–1915), cu care a avut doi copii. Fiica Elenei a murit la vârsta de opt ani, iar fiul ei Ivan Daniel la 33 de ani.[4]

Familia Šoltés s-a stabilit în Martin, oraș considerat la acea vreme centrul vieții culturale și naționale slovace, unde Elena Maróthy-Šoltésová a trăit până la moarte. Acolo s-a dedicat activităților literare, culturale și sociale. S-a implicat în mișcarea feministă și a subliniat necesitatea educării femeilor și participarea lor la mișcarea națională slovacă – aceste idei au fost transmise și în scrierile ei.[5] În 1880 a devenit membră a asociației femeilor slovace Živena, ocupând funcția de președinte între 1894 și 1927. În perioada 1912–1922 a fost redactor al revistei Živena. Maróthy-Šoltésová a susținut activ educația femeilor din patria ei. Astfel, în calitate de președinte al asociației Živena, ea a inițiat înființarea mai multor școli și cursuri de pregătire pentru femei, printre care și Institutul M.R. Štefánik (în slovacă Konzervatívny inštitút al lui Milan Rastislav Štefánik).[6]

Elena Maróthy-Šoltésová este o reprezentantă timpurie a realismului literar. Ea este cunoscută în special pentru romanul Proti prúdu („Contra curentului”), publicat în 1894, și pentru lucrarea cu caracter memorialistic Moje deti („Copiii mei”, 1923–1924), care a fost tradusă în mai multe limbi. În 1925 a publicat scrierea memorialistică Sedemdesiat rokov života („Șaptezeci de ani de viață”). Eseurile ei despre literatura slovacă au fost publicate în volumele Korešpondencia Timravy a Šoltésová („Corespondență între Timrava și Šoltésová”, 1952) și Pohľady na literatúru („Perspective asupra literaturii”, 1958).[4][5]

• 1881 – Na dedine
• 1882 – Prípravy na svadbu
• 1882 – Dozvuky k poslednému valnému zhromaždeniu Živeny
• 1885 – Úloha Živeny
• 1885 – Umierajúce dieťa
• 1891 – V čiernickej škole
• 1894 – Proti prúdu („Contra curentului”)
• 1895 – O románe Proti prúdu
• 1896 – Prvé previnenie
• 1898 – Popolka
• 1898 – O vplyve zábavného čítania
• 1902 – Za letného večera
• 1913 / 1917 – Môj syn
• 1923 / 1924 – Moje deti („Copiii mei”)
• 1925 – Sedemdesiat rokov života („Șaptezeci de ani de viață”)

• De Haan, Francisca (2006). Biographical Dictionary of Women’s Movements and Feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe. New York: Central European University Press.
• Kirschbaum, Stanislav J. (2014). Historical Dictionary of Slovakia. Lanham: Scarecrow Press.

• Šesťdesiatročná pamiatka Živeny, spolku slovenských žien, Elena Maróthy-Šoltésová, "Živeny" 1929, pp. 1–3 – disponibil la: Dygitalna knižnica