Dimitrie Jurașcu

Dimitrie Iurașcu (Jurașcu) (n. , Galați, România – d. , București, România)[3][4][5] a fost un diplomat român, care a condus misiuni diplomatice române în perioada interbelică și în prima jumatate a celui de-al Doilea Război Mondial.

Dimitrie Jurașcu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Portugalia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în Norvegia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Alma materFacultatea de Drept din Paris ()

Biografie

A absolvit studii de drept la Paris și și-a început cariera în diplomație în 1913.[5] A lucrat în perioada interbelică la diferite legații (Belgrad, Atena, Istanbul, Praga, Sofia, Berna, Vatican).[5] A condus apoi Legația română de la Oslo (15 aprilie 1934 - 1 martie 1939), înlocuindu-l pe însărcinatul de afaceri Emil Zarifopol[5][6] și devenind un cunoscător fin al realităților politice din Europa de Nord.[5] A revenit la București în 1939 și a fost numit ministru plenipotențiar cl. II în Administrația Centrală a Ministerului Afacerilor Străine,[7] conducând Departamentul de Afaceri Politici și Consulare al ministerului.[5][8] A fost numit pe 10 martie 1941 în postul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Lisabona.[7] În lucrarea sa Jurnal politic 1939 – 1950, Dimitrie Jurașcu menționează că, după instalarea guvernului comunist, proprietatea sa din București i-a fost confiscată. A fost chiriaș în această locuință iar apoi a fost silit să o părăsească. După 34 de ani de activitate diplomatică a rămas fără pensie iar astfel a fost nevoit să lucreze ca betonist pe un șantier. Apoi, a lucrat într-un atelier de confecționat lumânări, la o cooperativă meșteșugărească. [9]

Scrieri
  • Jurnal politic 1939 – 1950, Editura Muzeului Național de Istorie Galați, Galați, 2012, 3 vol. [vol. I (28.04.1939 – 30.08.1944); vol. al II-lea (31.08.1944 – 31.03.1948) și vol. al III-lea (01.04.1948 – 13.03.1950)], 1391 p.

Note
  1. Dimitrie Iurașcu, Autoritatea BnF
  2. Gălăţeni care au uimit lumea - Dimitrie Iuraşcu
  3. Ana-Maria Despa, „The History of diplomatic relations between Romania and Norway during the interwar period”, în Revista Română de Studii Baltice și Nordice, vol. 3, nr. 2 (2011), p. 319.
        • , Anuar diplomatic și consular 1942, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1942, p. 133.
  5. Adrian Vițalaru, „Romanian diplomats in the Scandinavian Countries (1916-1947)”, în Revista Română de Studii Baltice și Nordice / The Romanian Journal for Baltic and Nordic Studies, ISSN 2067-1725, vol. 6, nr. 2 (2014), p. 158.
  6. Ana-Maria Despa, România și Norvegia în prima jumătate a secolului al XX-lea, teză de doctorat, Târgoviște, 2013, p. 158.
  7. Decretul Conducătorului Statului Român nr. 604 din 10 martie 1941 pentru numiri de trimiși extraordinari, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 60 din 12 martie 1941, partea I-a, p. 1.232.
  8. Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe al României (AMAE), Fund 77/Personal, vol. 17, p. 277.
  9. Dimitrie Iurascu, Jurnal Politic, Cooperativa Gusti,


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.