Dimetilglioximă

Dimetilglioxima (abreviată dmgH2 pentru forma neutră și Hdmg pentru forma anionică) este un compus chimic cu formula CH₃-C(NOH)C(NOH)-CH₃. Este un solid incolor, derivatul de tip dioximă al dicetonei numită 2,3-butandionă (numită și diacetil). Dimetilglioxima este folosită ca reactiv pentru identificarea ionilor de nichel și paladiu, cu a căror ioni formează compuși chelați.

Identificare
Dimetilglioximă


Nume IUPAC	2,3-butadion-dioximă
Alte denumiri	Reactivul Chugaev
SMILES C\C(=N\O)\C(\C)=N\O
Număr CAS	95-45-4
ChEMBL	CHEMBL3184098
PubChem CID	135459645
Informații generale
Formulă chimică	C₄H₈N₂O₂
Aspect	pudră albă
Masă molară	116,12 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,37 g/cm³
Punct de topire	240 - 241 °C
Punct de fierbere	se descompune
Pericol
Toxic,
Fraze R	R20/22, R22, R36/37
Fraze S	R?

NFPA 704
0 2 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Obținere

Dimetilglioxima poate fi preparată plecând de la butanonă, care este tratată cu azotit de etil (nitritoetan), iar apoi cu monosulfat de hidroxilamină:[1]

Analiza nichelului

În chimia analitică, dimetilglioxima este folosită ca și agent de chelare în analiza gravimetrică a nichelului. Cu ionii de Ni²⁺, Hdmg formează un complex chelat cu o culoare caracteristică (roșu-zmeuriu), numit Ni(dmgH)₂:

O mostră de Ni(dmgH)₂

Utilizarea Hdmg ca și reactiv pentru recunoașterea nichelului a fost descoperită de Lev Aleksandrovici Ciugaev în 1905.[2]

Referințe

Semon, W. L.; Damerell, V. R. (1943), „Dimethylglyoxime”, Org. Synth.; Collective Volume, 2, p. 204
Lev Tschugaeff (1905). „Über ein neues, empfindliches Reagens auf Nickel”. Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft. 38 (3): 2520–2522. doi:10.1002/cber.19050380317.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] Semon, W. L.; Damerell, V. R. (1943), „Dimethylglyoxime”, Org. Synth.; Collective Volume, 2, p. 204

[2] Lev Tschugaeff (1905). „Über ein neues, empfindliches Reagens auf Nickel”. Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft. 38 (3): 2520–2522. doi:10.1002/cber.19050380317.