Demența cu corpi Lewy

Demența cu corpi Lewy (DLB) este un tip de demență însoțit de modificări ale somnului, comportamentului, gândirii, mișcării și funcțiilor involuntare ale organismului.[4] Pierderea memoriei nu este întotdeauna un simptom incipient.[5] Boala se agravează în timp și este de obicei diagnosticată atunci când declinul cognitiv interferează cu funcționarea zilnică normală.[6][7] Funcția inimii și fiecare nivel al funcției gastrointestinale, de la mestecat până la defecație, pot fi afectate, constipația fiind unul dintre cele mai des întâlnite simptome.[4][8] De asemenea, se poate manifesta hipotensiunea ortostatică.[4] Boala poate afecta comportamentul; schimbările de dispoziție precum depresia și apatia sunt frecvente.[6]

Demența cu corpi Lewy
Imagine microscopică a unui corp Lewy (săgeată) într-un neuron al substanței negre; bară de scalare=20 microni (0,02 mm)
Specialitate	Neurologie, psihiatrie
Medicație	Inhibitori ai acetilcolinesterazei precum donepezil și rivastigmină;[1] melatonină[2]
Frecvență	Aproximativ 0,4% din persoanele cu vârste de peste 65 de ani[3]
Clasificare și resurse externe
ICD-11

Cauza exactă este necunoscută,[9] dar implică depozite larg răspândite de aglomerări anormale de proteine în neuronii creierului afectat.[10] Majoritatea oamenilor nu au o persoană afectată în familie, deși ocazional se regăsește la mai multe persoane dintr-o familie.[9] Cunoscute sub numele de corpi Lewy (descoperiți în 1912 de Frederic Lewy)[11] și neurite Lewy, aceste aglomerări afectează atât sistemul nervos central, cât și sistemul nervos autonom.[12] Tulburarea comportamentului în timpul somnului REM (RBD), în care paralizia musculară care apare în mod normal în timpul somnului REM nu se produce și oamenii reacționează conform visului, este o caracteristică de bază.[6] RBD poate apărea cu ani sau decenii înaintea altor simptome.[6] Alte trăsături de bază sunt halucinațiile vizuale, fluctuațiile accentuate ale atenției sau vigilenței și parkinsonismul (încetinirea mișcării, probleme de mers sau rigiditate).[6] Un diagnostic prezumtiv poate fi pus dacă sunt prezente mai multe caracteristici ale bolii sau biomarkeri; examenul de diagnostic poate include analize de sânge, teste neuropsihologice, imagistică și studii de somn.[6] Un diagnostic definitiv necesită de obicei o autopsie.[6][7] Împreună cu demența asociată bolii Parkinson, DLB este unul dintre cele două tipuri de demență cu corpi Lewy.[4]

Nu există niciun tratament curativ sau medicamente care să împiedice progresia bolii,[13] iar persoanele aflate în ultimele stadii ale DLB ar putea fi în imposibilitatea de a avea grijă de ele singure.[14] Tratamentele urmăresc ameliorarea unora dintre simptome și reducerea poverii asupra îngrijitorilor.[4][15] Medicamente precum donepezilul și rivastigmina sunt eficiente în îmbunătățirea cogniției și a funcției generale, iar melatonina poate fi utilizată pentru simptomele legate de somn.[16] Antipsihoticele sunt de obicei evitate, chiar și pentru halucinații, deoarece la aproape jumătate dintre persoanele care suferă de DLB apar reacții severe și cu potențial letal,[17] iar utilizarea lor poate duce la deces.[18] Gestionarea numeroaselor simptome diferite este o provocare, deoarece implică mai multe specialități și educarea îngrijitorilor.[19][4][6]

DLB este o formă frecventă de demență,[7] dar numărul persoanelor afectate nu este cunoscut cu exactitate[20][21] și, de multe ori, boala nu este diagnosticată corect.[22] De obicei, începe să se manifeste după vârsta de cincizeci de ani,[7] iar persoanele care suferă de această boală trăiesc aproximativ opt ani după diagnosticare.[9] Boala a fost descrisă pentru prima dată de Kenji Kosaka în 1976.[23]