Dedi I al Saxoniei răsăritene

Dedi I (sau Dedo I) (n. 1004 – d. octombrie 1075) a fost margraf al Saxoniei răsăritene (numită și Marca de Luzacia) de la 1046, precum și pretendent pentru titlul de margraf de Meissen din 1069.

Dedi I
Margraf de Luzacia
Date personale
Născut	1010[1]
Decedat	octombrie 1075 (65 de ani)[2]
Părinți	Theodoric II[*][[Theodoric II (Margrave of Lower Lusatia)|​]][3] Mathilde of Meissen[*][[Mathilde of Meissen (mother of Thimo the Brave, Count of Wettin)|​]][3]
Frați și surori	Ida of Wettin[*][[Ida of Wettin (Duchess of Bohemia)|​]] Thimo de Wettin Gero von Brehna[*][[Gero von Brehna (German aristocrat)|​]] Friedrich I.[*][[Friedrich I. (bishop of the Roman Catholic Church)|​]] Konrad of Wettin[*][[Konrad of Wettin (Peerage person ID=8936)|​]]
Căsătorit cu	Oda[*]​ Adela de Louvain[*]​ (din 1069)
Copii	Henric I al Saxoniei răsăritene[3] Dedi al II-lea de Luzacia[3] Adelaida de Eilenburg[*]​[3] Conrad von Ostmark[*][[Conrad von Ostmark (Peerage person ID=8969)|​]][3] Agnes von Ostmark[*][[Agnes von Ostmark (Peerage person ID=8961)|​]][3]
Ocupație	conducător[*]​
Limbi vorbite	limba germană
Apartenență nobiliară
Titluri	margraf
Familie nobiliară	Casa de Wettin

Dedi era cel de al doilea fiu al lui Dietrich al II-lea de Wettin cu Matilda, fiica margrafului Eckard I de Meissen.

Dedi a moștenit Saxonia răsăriteană de la ultimul membru al dinastiei acesteia, Odo al II-lea, rămas fără urmași direcți, datorită faptului că se căsătorise cu sora acestuia, Oda (răposată înainte de 1068). Oda era ea însăși văduvă a lui Wilhelm al III-lea de Weimar și mamă a lui Wilhelm de Meissen și a lui Otto I de Meissen, succesiv margrafi de Meissen. Atunci când fiul său vitreg Otto a murit, Dedi a luat în căsătorie pe văduva sa, Adela de Louvain, în numele căreia a emis pretenții asupra Mărcii de Meissen.

Când Otto a murit în 1067, el a fost succedat de către Ekbert I, însă Dedi, căsătorit cui văduva lui Otto în 1069 s-a revoltat. Pretinzând Meissen în numele soției sale, Dedi a devenit contestatar al prerogativelor regale în mărcile respective. În această revoltă, de partea sa a fost contele Adalbert al II-lea de Ballenstedt, care a prădat mănăstirea de Nienburg, o ctitorie a familiei primei soții a lui Dedi. Adela de Louvain l-a sprijinit pe soțul său cu atâta ardoare, încât Lambert de Hersfeld a numit-o saevissima uxor („o soție crudă”). Adalbert de Bremen, unul dintre regenții tânărului rege Henric al IV-lea, a reușit să reziste în fața rebelilor din Turingia, menținând pacea în Turingia și Meissen. Dedi s-a mulțumit cu stăpânirea Luzaciei, unde a fost succedat de fiul său mai mare, Dedi al II-lea.

Dedi a avut și o fiică, Adelaida, cu prima sa soție, Oda, care s-a căsătorit cu margraful Ernest de Austria. De asemenea, cu cea de-a doua soție, Adela de Louvain, Dedi a avut doi fii: Henric, care ulterior stăpânit Luzacia cât și Meissen, și Conrad, care a murit într-o luptă împotriva venzilor.