Deșertul tătarilor (film)
Deșertul tătarilor (titlul original: în italiană Il deserto dei Tartari) este un film dramatic italo-francez, realizat în 1976 de regizorul Valerio Zurlini, după romanul omonim al scriitorului Dino Buzzati, protagoniști fiind actorii Jacques Perrin, Vittorio Gassman, Giuliano Gemma și Philippe Noiret.
| Deșertul tătarilor | |
| Il deserto dei Tartari | |
 Vedere din cetate asupra orașului vechi și a deșertului | |
| Titlu original | Il deserto dei Tartari |
|---|---|
| Gen | film dramatic film de război |
| Regizor | Valerio Zurlini |
| Scenarist | André-Georges Brunelin Jean-Louis Bertuccelli |
| Bazat pe | romanul omonim al scriitorului Dino Buzzati |
| Producător | Michelle de Broca, Jacques Perrin, Giorgio Salvaggi |
| Studio | Cinema Due (Italia) Fildebroc (Franța) Les Films de l'Astrophore (Franța) |
| Director de imagine | Luciano Tovoli |
| Montaj | Franco Arcalli |
| Muzica | Ennio Morricone |
| Costume | Giancarlo Bartolini Salimbeni[*]  |
| Distribuție | Jacques Perrin Vittorio Gassman Giuliano Gemma Philippe Noiret |
| Premiera | 29 octombrie 1976 Italia12 ianuarie 1977 .svg.png.webp){kind=small} Franța29 aprilie 1977  RFG |
| Premiera în România | (Telecinematica TV) |
| Durata | 128 minute film color |
| Țara | Italia Franța RFG |
| Limba originală | italiană |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Prezență online | |
Rezumat
Un tânăr își începe cariera militară într-o fortăreață din Deșertul Tătarilor, a cărei garnizoană așteaptă de ani de zile apariția inamicului. Cu trecerea timpului, e covârșit și el de răul așteptării înfrigurate și își dă duhul tocmai când, în sfârșit, hoarda e în fața cetății.[1]
Distribuție
- Jacques Perrin – sublocotenentul Giovanni Drogo
- Vittorio Gassman – colonelul Conte Giovanbattista Filimore
- Giuliano Gemma – maiorul Matis
- Helmut Griem – locotenentul Simeon
- Philippe Noiret – generalul
- Fernando Rey – locotenent-colonelul Nathanson
- Laurent Terzieff – locotenentul Pietro Von Hamerling
- Max von Sydow – căpitanul Ortiz
- Jean-Louis Trintignant – maiorul medic Rovine
- Giuseppe Pambieri – locotenentul Rathenau
- Francisco Rabal – mareșalul Tronk
- Giovanni Attanasio – Swartz
- Jean-Pierre Clairin – Maude
- Manfred Freyberger – un caporal
- Lilla Brignone – mama lui Drogo
- Shaban Golchin Honaz – soldatul Lazare
Coloana sonoră
Toată muzica din film este compusă de Ennio Morricone.[2]
Orchestra dirijată de Ennio Morricone.
- A1. Il deserto come estasi 4:10
- A2. Proposta 1:40
- A3. Minaccia continua 2:50
- A4. Il deserto come minaccia 3:33
- A5. Un cavaliere all'orizzonte 1:05
- A6. La casa e la giovinezza (piano : Alberto Pomeranz) 3:20
- A7. Una fortezza su una frontiera morta 3:07
- A8. Stillicidio 4:10
- B1. Le stagioni, gli anni… 4:48
- B2. Il deserto come poesia della fine 4:30
- B3. Il cavallo bianco dei Tartari 1:25
- B4. La cena degli ufficiali 3:45
- B5. Marcia nella tormenta 2:36
- B6. La vestizione e l'addio
Aprecieri
„Film excesiv de lent, „de atmosferă”, reproducând servil ritmul romanului lui Dino Buzatti. ”
Premii
- 1976 Grand prix du cinéma français
- 1977 Globul de aur italian :
- Globul de aur pentru cel mai bun regizor lui Valerio Zurlini
- Film clasificat drept moștenire a cinematografiei italiene (Italnoleggio Cinematografico)
- 1977 – David di Donatello
- Cel mai bun film (ex aequo cu Un burghez mic mic)
- Cel mai bun regizor (ex aequo cu Un burghez mic mic)
- David speciale lui Giuliano Gemma
- 1977 – Nastro d'argento
- Cel mai bun regizor
Prezentare
Filmul a fost pezentat în România de televiziune în cadrul emisiunii Telecinematica din 18 aprilie 1979, ora 19:50 « Ciclul „Mari ecranizări după opere literare, mari actori“. „Deșertul Tătarilor“. Premieră pe țară. »[3], urmând o reluare la 20 aprilie ora 10:00.
Referințe
- Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, p. 236;
- en , it Discogs, 2 piese de ascultat.
- „Tv programul 1”, Scînteia, p. 5, ;
Literatură
- Dino Buzzati, Deșertul tătarilor, tradus de Niculina Bengus, București, 1972, 219 pag.: Editura Minerva, Colecția Biblioteca pentru toți, nr. 713;