Dactyl

Numele său vine din mitologia greacă, unde dactylii erau o rasă de umanoizi pitici, falici, relaționați cu Zeița Mamă. Fabricau unelte metalice și au descoperit fierul. Dactyl descrie o orbită în 1,54 zile, la o distanță de 108 km de Ida.

Suprafața sa este constituită din aceleași materiale ca și cea a asteroidului Ida și prezintă, ca și aceasta din urmă, cratere. Originea sa este nesigură, totuși unele elemente sugerează că ar proveni dintr-unul din fragmentele corpurilor care au dat naștere asteroizilor Koronis

A fost fotografiat de sonda Galileo la 28 august 1993. Se găsea la 90 de kilometri de Ida, și se deplasa pe o orbită progradă. Imaginile luate de sondă nu au fost trimise pe Pământ decât la începutul lui 1994 și au permis astfel, pentru prima oară, să dovedească direct existența sateliților asteroidali.[1]

Dactyl a fost descoperit la 17 februarie 1994 de Ann Harch, membră a misiunii Galileo, în timp ce analiza imaginile luate de sondă.[2] Galileo a luat 47 de imagini ale lui Dactyl într-o perioadă de observație de 5,5 ore, în august 1993.[3] Sonda se găsea la 10.760 de kilometri de Ida[4] și la 10.870 de kilometri de Dactyl când a fost luată prima imagine a satelitului, cu 14 minute înainte ca sonda Galileo să-și facă observația cea mai de aproape. [5]

Provizoriu, satelitul a fost denumit S/1993 (243) 1[4][6]. Uniunea Astronomică Internațională l-a denumit, în 1994, după creaturile denumite dactyli care ar fi trăit, potrivit mitologiei grecești, pe Muntele Ida în Creta. [7]