Cvartet de coarde nr. 2 (Ceaikovski)

Cvartetul de coarde nr. 2 Fa major opus 22 este un cvartet de coarde de Piotr Ilici Ceaikovski, scris în perioada decembrie 1873–ianuarie 2874.[1]

Istorie

Compozitorul a început lucrul la acest cvartet de coarde nu mai devreme de sfârșitul lunii decembrie 1873, conform memoriilor fratelui său Modest⁠(d), care relata că Piotr lucra în acea lună la primul allegro.[2] Compoziția a fost finisată peste o lună; la 26 ianuarie (S.N. 7 februarie) 1874 Piotr și-a anunțat fratele Anatoli⁠(d) că „a scris un nou cvartet”, care în scurt timp urma să fie interpretat la o serată a lui Nikolai Rubinstein⁠(d).[3] Nu este clar când a avut loc acea serată, dar sunt cunoscuți membrii primei orchestre care au interpretat cvartetul: Ferdinand Laub și Jan Hřímalý (viori), Iulii Gherber (violă) și Wilhelm Fitzenhagen (violoncel).[4][2] Aceiași muzicieni au interpretat cvartetul și la premiera acestuia la scară largă, la 10 aprilie (S.N. 22 aprilie) 1874, la Moscova.[2]

Cvartetul a fost dedicat Marelui Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei,[1] care în 1873 venise în fruntea Societății Muzicale Ruse⁠(d). La scurt timp, Ducele l-a invitat pe compozitor la o recepție și l-a tratat cu multă amabilitate.[5]

Structură

Cvartetul este scris în patru părți:

  1. Adagio — Moderato assai (Fa major, 226 tacturi)
  2. Scherzo: Allegro giusto (Re bemol major, 285 tacturi)
  3. Andante ma non tanto (Fa minor, 211 tacturi)
  4. Finale: Allegro con moto (Fa major, 245 tacturi)

Tema părții a treia a fost preluată de Rodion Șcedrin în muzica baletului Anna Karenina⁠(d), ca laitmotiv al eroinei principale.[6]

Critică

Noua compoziție a fost bine primită; publicația „Fișa muzicală” (rus. «Музыкальный листок» – „Muzîkalnîi listok”) informa că premiera a avut un succes „mare și binemeritat”.[2] Cvartetul a plăcut interpreților,[2] iar Ceaikovski însuși recunoscu, într-o scrisoare adresată fratelui său Modest la 29 octombrie (S.N. 10 noiembrie) 1874, că aceasta este, în opinia sa, cea mai bună compoziție pe care a pus-o pe note.[7] Pe de altă parte, Anton Rubinstein, audiind partitura la serata fratelui său, a apreciat-o negativ, găsind că aceasta nu corespunde stilului de cvartet.[2]

Note
  1. Ceaikovski 1997, p. 416.
  2. Ceaikovski 1997, p. 399.
  3. Письма к родным 1940, p. 200.
  4. Письма к родным 1940, p. 692.
  5. Письма к родным 1940, p. 196.
  6. Lihaciova, I. (). Музыкальный театр Родиона Щедрина. Moscova. p. 157.
  7. Письма к родным 1940, p. 207-208.

Bibliografie
  • Ceaikovski, Modest (). Жизнь П. И. Чайковского: В 3 тт. Гений в искусстве. 1. Moscova: Алгоритм. ISBN 5-88878-007-3.
  • Ceaikovski, Piotr (). Письма к родным. 1. Moscova: Музгиз.

Vezi și

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.