Convenția Ramsar

Obiectivul declarat al semnării Convenției este acela de protejare a biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a zonelor umede (întinderi de ape stătătoare sau curgătoare, mlaștini, bălți sau luciu de apă marină ce nu depășește o adâncime maximă de șase metri) ca habitat al păsărilor acvatice.

Convenția de la Ramsar are ca scop menținerea caracterului ecologic a zonelor vizate, prin implementarea unei abordări a ecosistemului în contextul unei dezvoltări durabile.

Ziua de 2 februarie a fost stabilită ca Ziua Mondială a Zonelor Umede.[2]

Cele 167 de țări (răspândite pe toate continentele Pământului) membre ale Convenției acoperă toate regiunile geografice ale planetei, astfel:

• Africa: Africa de Sud, Algeria, Benin, Botswana, Burkina Faso, Burundi, Camerun, Capul Verde, Coasta de Fildeș, Djibouti, Egipt, Comore, Ciad, Gabon, Gambia, Ghana, Guineea-Bissau, Guineea, Guineea Ecuatorială, Kenya, Lesotho, Liberia, Libia, Madagascar, Malawi, Mali, Maroc, Mauritius, Mauritania, Mozambic, Namibia, Niger, Nigeria, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, Republica Congo, Rwanda, São Tomé și Príncipe, Senegal, Seychelles, Sierra Leone, Sudan, Swaziland, Tanzania, Togo, Tunisia, Uganda, Zambia și Zimbabwe.
• America de Nord și America Centrală: Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Canada, Costa Rica, Cuba, Grenada, Guatemala, Honduras, El Salvador, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Republica Dominicană, Sfânta Lucia, Statele Unite ale Americii și Trinidad-Tobago.
• America de Sud: Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Paraguay, Peru, Surinam, Uruguay și Venezuela.
• Asia: Armenia, Azerbaidjan, Bahrain, Bangladesh, Bhutan, Birmania, Cambodgia, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite, Filipine, Georgia, India, Israel, Iordania, Japonia, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Liban, Malaezia, Mongolia, Nepal, Oman, Pakistan, Republica Populară Chineză, Rusia, Sri Lanka, Siria, Tadjikistan, Turkmenistan, Turcia, Uzbekistan, Vietnam și Yemen.
• Europa: Albania, Andorra, Austria, Belgia, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Republica Macedonia, Regatul Țărilor de Jos, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Polonia, Portugalia, România, Malta, Moldova, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Serbia și Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Suedia, Spania, Ucraina și Ungaria.
• Oceania (Australia și Oceanul Pacific): Australia, Fiji, Insulele Marshall, Kiribati, Noua Zeelandă, Palau, Papua Noua Guinee și Samoa.

De-a lungul timpului (începând din anul 1991 odată cu aderarea[3][4] și până în 2013) în România au fost desemnate 19 situri ca zone umede de importanță internațională[5], astfel:

Activitate de curățare a zonelor umede din Oman în Ziua Mondială a Zonelor Umede

2 februarie a fiecărui an este Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând data adoptării Convenției privind zonele umede la 2 februarie 1971. Înființată pentru a sensibiliza populația cu privire la valoarea zonelor umede pentru umanitate și planetă, WWD a fost sărbătorită pentru prima dată în 1997 și a crescut remarcabil de atunci. În 2015 a fost sărbătorită Ziua Mondială a Zonelor Umede în 59 de țări.[6][7]

• Zonă umedă de importanță internațională

• The Ramsar Convention on Wetlands
• Ramsar 2012: Responsabilitate față de zonele umede, o soluție la schimbările climatice? Arhivat în 17 martie 2017, la Wayback Machine. (ecologic.ro)

Reportaje

• 2 februarie, Ziua Mondiala a Zonelor Umede, hotnews.ro
• Cele 169 de țări membre ale Convenției Ramsar au declarat, până în prezent, 2.224 de situri considerate zone umede de importanță internațională, în suprafață de peste 214 milioane de hectare, iar România are desemnate 19 astfel de zone Arhivat în 17 iunie 2016, la Wayback Machine., agerpres.ro (Autor: D. Badea, 2 februarie 2016)