Constantin Oboroc
Constantin Oboroc (n. 2 noiembrie 1950, Cozești, pe atunci raionul Telenești, RSS Moldovenească) este un om politic din Republica Moldova, fost deputat în ultimul Parlament al URSS (1989-1991)[1], prim-vice-prim-ministru în Guvernele Druc[2] și Muravschi[3] (1990-1992), consilier al primului Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur[4] (1992-1996).
| Constantin Oboroc | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (73 de ani)
Cоzești, raionul Telenești |
| Religie | Ortodox |
| Consilier al Președintelui Republicii Moldova | |
| În funcție 29 iulie 1992 – 2 decembrie 1996 | |
| Președinte | Mircea Snegur |
| Prim-viceprim-ministru al Republicii Moldova | |
| În funcție 6 iunie 1990 – 5 februarie 1992 | |
| Președinte | Mircea Snegur |
| Prim-ministru | Mircea Druc Valeriu Muravschi |
| Succedat de | Nicolae Andronati |
| Deputat al poporului din URSS | |
| În funcție 26 martie 1989 – 26 decembrie 1991 | |
| Profesie | Inginer |
A studiat ingineria.[5]
Este cunoscut pentru discursurile sale din plenul Sovietului Suprem al URSS, precum și cele din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, în favoarea independenței Republicii Moldova, a revenirii la grafia latină și la identitatea românească. A scos monumentul lui Vladimir Ilici Lenin din Piața Marii Adunări Naționale[5] și a promovat unitatea Republicii Moldova în timpul conflictului de pe Nistru, obținând eliberarea unor tineri, deținuți de război, din închisorile separatiștilor de la Dubăsari și Tiraspol.
În 1996, în urma unor dispute cu președintele Mircea Snegur, s-a retras din politică. S-a stabilit în satul Vărzărești, raionul Nisporeni.
La 27 august 2010, pentru contribuția la Mișcarea de Eliberare Națională, i-a fost înmânat Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție onorifică a Republicii Moldova.[6]
În septembrie 2020, și-a anunțat intenția de a candida independent la alegerile prezidențiale din 2020 și a început să strângă semnături în acest sens.[7] La sfârșitul lunii, a anunțat că nu a putut să strângă numărul necesar de semnături și s-a retras din cursă.[8]
Viață personală
Este văduv. În 2017 a decedat soția sa, Valentina Oboroc, răpusă de boală.[9] Are doi copii, unul stabilit în Canada și al doilea în România.
Note
- Ursu, Valentina (). „Constantin Oboroc: „Dacă noi nu vom înțelege rădăcinile răului care domină, nu cred că avem un viitor, nu cred"”. Radio Europa Liberă Moldova. Accesat în .
- „Guvernul Mircea Druc”. alegeri.md. Accesat în .
- „Guvernul Valeriu Muravschi”. alegeri.md. Accesat în .
- „Constantin Oboroc, fost consilier al lui Mircea Snegur: Legea partidelor politice din Republica Moldova este făcută după modelul Partidului Comunist din 1961”. TVR Moldova. . Accesat în .
- „Cum a fost DEMOLAT monumentul lui Lenin din PMAN în anul 1991? Snegur către Oboroc: „Răspunzi cu capul"”. Ziarul Național. . Accesat în .
- „privind conferirea „Ordinului Republicii"”. . Accesat în .
- „ALEGERI 2020. Ion Costaș și Constantin Oboroc și-au înregistrat grupurile de inițiativă pentru colectarea semnăturilor”. Timpul de dimineață. . Accesat în .
- „Al treilea pretendent la șefia statului care abandonează cursa: Nu a reușit să colecteze semnăturile necesare”. Cotidianul.md. . Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
- „Sufletul luminos al Valentinei Oboroc a ajuns azi la Hristos”. Flacăra TV. . Accesat în .