Constanta Euler–Mascheroni
În analiza matematică și în teoria numerelor, Constanta Euler–Mascheroni (de asemenea numită și Constanta lui Euler) este o constantă matematică, de obicei notată cu consoana mică de tipar grecească (gamma). Poartă numele matematicienilor Leonhard Euler și Lorenzo Mascheroni.
| Numere iraționale și probabil iraționale: | |
| Binar | 0.100100111100010001... |
| Decimal | 0.5772156649015328606065... |
| Hexadecimal | 0.93C467E37DB0C7A4D1BE... |
| fracție continuă | [0; 1, 1, 2, 1, 2, 1, 4, 3, 13, 5, 1, 1, 8, 1, 2, 4, 1, 1, … ]
(Această fracție continuată nu este periodică.) |
Este definită ca limita diferenței dintre seriile armonice și logaritmul natural:
Valoarea ei numerică, estimată până la cea de-a 50-a zecimală, este:
- 0,57721 56649 01532 86060 65120 90082 40243 10421 59335 93992 … Șirul A001620 la Enciclopedia electronică a șirurilor de numere întregi (OEIS).
nu trebuie confundată cu baza logaritmului natural, e, care este câteodată numită numărul lui Euler.
Istorie
Constanta a apărut pentru prima dată într-un articol din 1735 de matematicianul elvețian Leonhard Euler, întitulat De Progressionibus harmonicis observationes (Eneström Index 43). Euler a folosit notațiile C și O pentru constanta lui. În 1790, matematicianul italian Lorenzo Mascheroni a folosit notațiile A sau a pentru constanta lui Euler. Notația γ nu apare nicăieri în notele lui Euler sau ale lui Mascheroni, și a fost aleasă mai târziu datorită conexiunii constantei cu funcția gamma. De exemplu, matematicianul german Carl Anton Bretschneider a folosit notația γ în 1835.
Proprietăți
Numărul γ nu a fost descris ca un număr algebric sau transcendent. De fapt, nici măcar nu se știe cu exactitate dacă este irațional. Analiza fracției continuate demonstrează că dacă γ este rațional, numitorul lui trebuie să fie mai mare decât 10242080. Ubicuitatea numărului γ este arătat de numărul mare de ecuații (prezentate mai jos) face iraționalitatea constantei γ un subiect major în matematică.
Pentru mai multe ecuații de tipul prezentat mai jos, a se vedea Gourdon and Sebah (2002).
Relația funcției Gamma
γ este asemănător cu funcția Digamma (Ψ), și de aici, derivatele funcțiilor Gamma (Γ), însă ambele funcții sunt evaluate la 1. Astfel:
Aceasta este egală cu limitele:
Alte rezultate ale limitelor sunt (Krämer, 2005):
O limită asemănătoare cu funcția beta (exprimată în termenii funcțiilor Gamma) este
Relația cu funcția Zeta
γ poate fi de asemenea exprimată ca o sumă infinită ale cărei termeni includ funcția Zeta Riemann evaluată la un întreg pozitiv:
Alte serii asemănătoare cu funcția zeta includ:
Termenul eronat din ultima ecuație este o funcție care descrește rapid, a lui n. Ca rezultat, formula este gata pentru calculul eficient al constantei cu o mare precizie.
Alte limite interesante egale cu constanta Euler–Mascheroni sunt limitele antisimetrice (Sondow, 1998):
și
Foarte asemănătoare cu acestea sunt seriile zeta raționale. Prin excluderea primilor termeni ai seriilor de mai jos, se obține o aproximare pentru limita clasică a seriilor:
unde ζ(s,k) este funcția zeta Hurwitz. Suma acestei ecuații include numerele armonice, Hn. Extinzând unii termeni în funcția zeta Hurwitz rezultă:
- , unde
Integrale
γ este egal cu valoarea unui număr definit integral:
Integralele definite în care γ este inclus:
Numai o ecuație folosește γ cu un caz special al Formulei lui Hadjicostas ca o integrală dublă cu seriile echivalente :
O comparație interesantă de J. Sondow (2005) este dubla integrală si seriile alternate:
Aceasta arată că poate fi abordată ca o "Constanta alternativă Euler".
Cele 2 constante sunt de asemenea asemănătoare cu următoarele 2 serii:
unde N1(n) și N0(n) sunt numerele 1 și 0, respectiv, în baza 2 a extinderii lui n.
De asemenea, aceasta este constanta Catalan din 1875: