Conrad al II-lea de Luzacia

Conrad era fiul lui Dedi al III-lea, markgraf de Luzacia și al soției acestuia, Matilda de Heinsberg, moștenitoare a comitatului de Sommerschenburg. Conrad a moștenit Marca de Luzacia și comitatul de Eilenburg atunci când tatăl său a murit în 1190. În 1207, el a mai moștenit și comitatele de Groitz și Sommerschenburg de la fratele său Dietrich.

În 1195, împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a dizolvat Marca de Meissen după moartea markgrafului Albert I cel Mândru. Acest fapt l-a transformat pe Conrad în cel mai înalt nobil din regiune și în seniorul cel mai important al casei de Wettin.[4]

În 1196, Conrad a traversat Italia pentru a merge în Țara Sfântă, pentru a lua parte la cruciada împăratului Henric al VI-lea. În 1198, a revenit în Germania, tot prin Italia. În 1207, el a organizat o adunare la castelul Delitzsch.

Conrad a murit la 6 mai 1210 și a fost înmormântat în prioratul de Wechselburg. Soția sa a fost înmormântată în abația de Dobrilugk. Dat fiind că nu mai avea urmași pe linie masculină, teritoriul său a trecut în mâinile vărului său Theodoric I, care fusese numit markgraf de Meissen atunci când marca de Meissen fusese restaurată de către împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig în 1198. După 1210, nu a mai existat nicio separație între mărcile de Meissen și de Luzacia. În schimb, Luzacia propriu-zisă a fost deținută de markgrafii de Meissen, intitulați ca markgrafi de Landsberg, ulterior fiind divizată între Regatul Boemiei și Brandenburg.

Conrad a fost căsătorit cu Elisabeta (Elżbieta) de Polonia (n. cca. 1152 – d. 2 aprilie 1209), care era fiică a marelui duce Mieszko al III-lea de Polonia și văduvă a lui Soběslav al II-lea de Boemia (d. 1180). Cu Elisabeta, el a avut trei copii[5]:

• Conrad (consemnat ca fiind în viață în 1207; d. înainte de 6 mai 1210)
• Matilda (d. 1255 în Salzwedel, înmormântată în abația de Lehnin), căsătorită în august 1205 cu markgraful Albert al II-lea de Brandenburg (d. 25 februarie 1220)
• Agnes (d. 1266), fondatoare a abației de Wienhausen, unde este și înmormântată; căsătorită în 1211 cu Henric al V-lea, conte palatin de Renania (d. 28 aprilie 1277)

• Holger Kunde, Das Zisterzienserkloster Pforte — Die Urkundenfälschungen und die frühe Geschichte bis 1236, în seria Quellen und Forschungen zur Geschichte Sachsen-Anhalts, vol. 4, Köln, Böhlau, 2003, ISBN 3-412-14601-3, p. 99
• Ferdinand Wachter, Geschichte Sachsens bis auf die neuesten Zeiten, part 2, Leipzig, August Lehnhold, 1830, p. 225