Concesiunea română din Saranda

Concesiunea română din Saranda (în albaneză Koncesioni rumun në Sarandë) a fost un teritoriu din cadrul orașului albanez Saranda administrat de România între 13 august 1934 și 7 aprilie 1939.

— Concesiune internațională —

Regatul Albaniei|←

1934 – 1939

Protectoratul italian al Albaniei|→


Drapel	Stemă

Guvernare

Istorie

Epoca istorică

Perioada interbelică

Donarea teritoriului către statul român

13 august 1934

Ocuparea Albaniei de Italia

7 aprilie 1939

Date statistice

Suprafață

- 1934

29,8 km²

În prezent parte din

Albania

Teritoriul, situat pe o coastă a Mării Adriatice, a fost acordat în 1934 de regele Zog I al Albaniei istoricului și politicianului român Nicolae Iorga, în semn de recunoaștere pentru întreaga activitate științifică a acestuia din urmă cu privire la istoria albaneză.[1]

La 13 august 1934 Iorga a donat jumătate din acest teritoriu statului român, acordând astfel României un teritoriu de peste mări și o coastă la Marea Adriatică.[2][3]

În cadrul concesiunii a fost fondat în 1937 un institut românesc. Clădirea institutului a fost proiectată de arhitectul român Petre Antonescu. Institutul a funcționat între 1937 și 1940, apoi din nou între 1942 și 1944.[1][3]

Concesiunea a fost achiziționată de România prin „soft power” și, prin urmare, elemente ale Forțelor Armate Române nu au fost niciodată dislocate în zonă. Teritoriul a fost în cele din urmă cucerit de Italia, împreună cu toată Albania, în aprilie 1939.

Autoritățile române au subliniat de-a lungul timpului importanța finalizării rapide a procesului de retrocedare a Casei Iorga din Saranda, proprietate a statului român, naționalizată după instaurarea regimului comunist în Albania și vândută de autoritățile albaneze unei persoane private după căderea regimului totalitar în 1991.

Note

Mustafa Türkeș, 100. yılında Balkan Savașları (1912-1913): ihtilaflı durușlar, Türk Tarih Kurumu, 2014, p. 409
Constantin Hamangiu, George Alexianu, Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Intocmit după textele oficiale, vol. 26, Impt. Centrală, București, 1938, Partea a II-a, p. 1318.
Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare: mică enciclopedie de creații românești și de izvoare despre români în colecții din străinătate. India - Olanda : supliment Albania - Grecia, vol. 2, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 2.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[:0-1] Mustafa Türkeș, 100. yılında Balkan Savașları (1912-1913): ihtilaflı durușlar, Türk Tarih Kurumu, 2014, p. 409

[2] Constantin Hamangiu, George Alexianu, Codul general al României: (Codurile, legile și regulamentele în vigoare) Intocmit după textele oficiale, vol. 26, Impt. Centrală, București, 1938, Partea a II-a, p. 1318.

[:1-3] Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare: mică enciclopedie de creații românești și de izvoare despre români în colecții din străinătate. India - Olanda : supliment Albania - Grecia, vol. 2, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 2.