Comuna Ștefan Vodă, Călărași
Ștefan Vodă este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
| Ștefan Vodă | |
| — comună — | |
![]() Ștefan Vodă Ștefan Vodă (România) | |
| Coordonate: 🌍 | |
|---|---|
| Țară | |
| Județ | |
| SIRUTA | 94580 |
| Atestare documentară | 1895 |
| Reședință | Ștefan Vodă |
| Componență | Ștefan Vodă |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Ștefan Vodă[*] | Ionel Zardova[*][1] (PSD, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 69,06 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 2.235 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 917240 |
| Prezență online | |
| site web oficial | |
![]() Amplasarea în cadrul județului | |
Așezare
Comuna se află în centrul județului și este traversată de șoseaua națională DN21, care leagă Călărașiul de Slobozia. Prin comună trece și calea ferată Slobozia-Călărași, pe care este deservită de stația Ștefan Vodă.[2]
Demografie
Componența etnică a comunei Ștefan Vodă
Români (94,27%)
Alte etnii (0,09%)
Necunoscută (5,64%)
Componența confesională a comunei Ștefan Vodă
Ortodocși (92,84%)
Alte religii (0,67%)
Necunoscută (6,49%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ștefan Vodă se ridică la 2.235 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.270 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,27%), iar pentru 5,64% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,84%), iar pentru 6,49% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație
Comuna Ștefan Vodă este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Ionel Zardova[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul Național Liberal | 5 | |||||||
Istorie
La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Călărașii Vechi, iar satul tocmai apăruse în jurul stației de cale ferată „Siliștea”, având numele de „Gara-Siliștea”.[7] Anuarul Socec din 1925 consemnează însă deja comuna ca fiind înființată, cu numele de Ștefan Vodă, având 1808 locuitori și aparținând plășii Ciocănești din județul Ialomița.[8]
În 1950, comuna a fost arondată raionului Călărași din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat.[9][10] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[11]
Note
- Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- Google Maps – Comuna Ștefan Vodă, Călărași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- Lahovari, George Ioan (). „Gara-Siliștea” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 471.
- „Comuna Ștefan Vodă în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .


