Clorură de mercur (I)

Clorură de mercur (I), denumită și clorură mercuroasă sau calomel (ca atare, cât și sub forma mineralului cu același nume)[4] este un compus anorganic, o sare a acidului clorhidric cu mercurul, cu formula chimică Hg2Cl2. Este un compus alb sau alb-gălbui, inodor și solid. Este un component al electrozilor de referință utilizați în electrochimie.[5][6]

Clorură de mercur (I)
Identificare
SMILES
Număr CAS10112-91-1
PubChem CID24956
Formulă chimicăCl₂Hg₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară472,084 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Punct de topire543 °C[3]  Modificați la Wikidata
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Obținere

Clorura mercuroasă se obține în urma reacției dintre mercurul metalic și clorura mercurică:

Mai poate fi preparată în urma unor reacții de metateză ce au loc între diverse surse de ion clorură (clorură de sodiu, acid clorhidric, etc) și o soluție apoasă de azotat de mercur (I):

Proprietăți chimice

Amoniacul induce disproporționarea Hg2Cl2:[7]

Note
  1. „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în
  2. „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în
  3. Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*][[Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook (book by David Lide from 1993)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Calomel”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press.
  5. Housecroft, C. E.; Sharpe, A. G. (2004). Inorganic Chemistry (ed. 2). Prentice Hall. pp. 696–697. ISBN 978-0-13-039913-7.
  6. Skoog, Douglas A.; Holler, F. James; Nieman, Timothy A. (). Principles of Instrumental Analysis (ed. 5). Saunders College Pub. pp. 253–271. ISBN 978-0-03-002078-0.
  7. „Characteristic Reactions of Mercury Ions (Hg²⁺ and Hg₂²⁺)”, Chemistry LibreTexts, , accesat în

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.