Gherasim Clipa-Barbovschi

Gherasim Clipa-Barbovschi (n. c. 1760, Vicovu de Sus, judetul Suceava – d. 15 martie 1826, Iași) a fost un cleric român, episcop al Hușiului între 1796-1803 și apoi episcop al Romanului, între 1803-1826.

Gherasim Clipa-Barbovschi
Date personale
Decedat Modificați la Wikidata

Biografie

Gherasim Clipa-Barbovschi s-a născut în familia preotului Barbovschi din Vicovu de Sus. A fost călugărit la Mănăstirea Putna unde a învățat la „școala duhovnicească” organizata de Vartolomei Măzăreanu după ocuparea Moldovei de nord de către austrieci (1775). Ulterior a trecut la Mănăstirea Slatina, unde a ajuns dichiu (econom), funcție pe care o va ocupa la Mitropolie începând cu 1787.

A fost ales episcop la Huși la 2 iunie 1796 (hirotonit a doua zi) și apoi la Roman (25 martie 1803), episcopie pe care a păstorit-o (cu o întrerupere între 1821 - 1822 datorită Eteriei) până la moarte.

Gherasim Clipa-Barbovschi a fost un reprezentant al mișcării iluministe din Moldova, traducând el însuși sau încurajând traducerea unor lucrări în românește. Episcopul Clipa a tradus din limba franceză lucrările Taina francmasonilor de abatele Gabriel Perau (în 1787), Istoria craiului Sfeziei Carol 12 a lui Voltaire (în 1792) și Istoria Americăi, extrasă dintr-o istorie universală compilată de Contant Dorville (în 1795).[1][2]

Referințe
  1. Institutul de Istorie și Filozofie (Academia Republicii Populare Romîne), Secția de Istorie și Arheologie, Studii: revistă de istorie, Volumul 19, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1966
  2. Institutul de Istorie "A.D. Xenopol.", Academia Română, Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”., Volumul 37, Editura Academiei Române, 2002
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.