Claudia Procula

Claudia Procula (latină Claudia Procula); (greacă Κλαυδια Προκυλα) este numele atribuit celei de-a doua soții a lui Pilat din Pont. Numele ei nu este menționat în Noul Testament, unde apare o singură dată în Evanghelia după Matei. În tradiția creștină târzie este știută și ca Sfânta Procula (se scrie Proculla sau Procla), Sfânta Claudia sau Claudia Procle.

Sfânta Claudia Procula
Date personale
Născută6 d.Hr. Modificați la Wikidata
Galileea (?), Israel
Decedată (75 de ani) Modificați la Wikidata
Iudea, Imperiul Roman
Căsătorită cuPilat din Pont[1] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiecasnică[*]​ Modificați la Wikidata
Venerație
Venerată înBiserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă Etiopiană
Sărbătoare27 octombrie (Biserica Ortodoxă)
25 iunie (Biserica Ortodoxă Etiopiană)
Sfinți

Referințe biblice

În Noul Testament, singura referință către soția lui Pilat, există într-o singură secvență a lui Matei. Conform Evangheliei după Matei 27:19, ea a trimis o scrisoare către soțul ei cerându-i să nu-L condamne la moarte pe Iisus Hristos. "Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta căci azi am suferit mult în vis din pricina lui". (Evanghelia după Matei 27:19)

Pilat nu a ascultat avertizările soției, căreia nu i se specifică numele. Numele "Claudia" apare o singură dată în Noul Testament, în a doua epistolă a lui Pavel către Timotei 4:21.

Consemnări în literatura creștină timpurie
„Mesajul soției lui Pilat” (1886-94), pictură de James Tissot (Muzeul Brooklyn)

În secolul III, Origene a sugerat în Omiliile după Matei faptul că soția lui Pilat a devenit creștină[2] sau cel puțin, Dumnezeu trimițându-i visul menționat de Matei, ar fi convertit-o.[3] Această interpretare a fost împărtășită de mai mulți teologi din Antichitate și Evul Mediu. Teologii rivali au considerat că visul a fost trimis de către Satana în încercarea de a contracara salvarea, care era rezultatul morții lui Hristos.[4]

Soția lui Pilat este menționată în apocrifa Evanghelie a lui Nicodim (scrisă probabil la mijlocul secolului IV)[5], care dă mai multe versiuni ale episodului visului decât Matei.[6] Numele „Procula” derivă din versiunea tradusă a textului. Ea este prima dată numită „Claudia” în 1619 în cronicile lui Pseudo-Dexter.[7]

Note
  1. Evanghelia lui Nicodim
  2. Paul L. Maier. Ponțiu Pilat: Un roman biografic. Kregel Publications, 1995, ISBN 0-8254-3296-0, p. 370 (Capitolul 26)
  3. Sandro Sticca. Latin Passion Play: Its Origins and Development[nefuncțională] . SUNY Press, 1970, ISBN 0-87395-045-3, p. 98
  4. „Sticca 1970”
  5. https://en.m.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Acta_Pilati%7CCatholic Encyclopedia - Acta Pilati
  6. lui Pilat[nefuncțională] , Capitolul 2, Paragraful 1, tradus de către M. R. James
  7. Ulrich Luz, Helmut Koester (contribuitori), James E. Crouch (traducător). „Matei 21-28: Un comentariu”. Fortress Press, Minneapolis, 2005, ISBN 0-8006-3770-4, p. 499

Bibliografie

Legături externe

Materiale media legate de Claudia Procula la Wikimedia Commons

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.