City and South London Railway

City and South London Railway (C&SLR) a fost prima linie de transport feroviar urban subterană de adâncime (metrou),[1][note 1] și prima mare cale ferată care a folosit tracțiune electrică. Linia a fost inițial proiectată pentru trenuri trase cu cablul, dar din cauza falimentului constructorului de cablu, s-a ales un sistem cu tracțiune electrică – tehnologie experimentală la vremea aceea.

O imagine a unui tren City and South London Railway, din Illustrated London News, 1890

La deschiderea sa în 1890, linia avea șase stații și o lungime de 5,1 km[2] într-o pereche de tuneluri între City of London și Stockwell, trecând pe sub Tamisa. Diametrul tunelurilor a restricționat dimensiunile trenurilor, și vagoanele mici cu scaune cu spătar înalt au fost botezate „celulele căptușite”. Calea ferată a fost extinsă de mai multe ori spre nord și spre sud, ajungând să deservească 22 de stații pe o distanță de 21,7 km din Camden Town în nordul Londrei până la Morden în Surrey.[2]

Deși C&SLR a fost folosită intens, prețurile mici ale biletelor și costurile de construcție ale extensiilor au pus mare presiune pe finanțele companiei. În 1913, C&SLR au fost incluse în Grupul Underground de căi ferate și, în anii 1920, a trecut printr-o reconstrucție înainte de a fuziona cu o altă companie de căi ferate a grupului, Charing Cross, Euston & Hampstead Railway, formând o unică companie de metrou londonez denumită Northern Line. În 1933, C&SLR și restul grupului Underground au fost preluate în proprietate publică. Astăzi, tunelurile și stațiile sale formează ramificația Bank a Northern line de la Camden Town până la Kennington și porțiunea sudică a liniei de la Kennington la Morden.

Note explicative
  1. Metroul, denumit în engleză tube este o cale ferată subterană construită printr-un tunel cilindric executat cu scutul, de regulă la mare adâncime sub pământ.

Note
  1. Wolmar 2005, p. 4.
  2. Lungime calculată din distanțele de la „Clive's Underground Line Guides, Northern Line, Layout”. Accesat în .

Bibliografie
  • Badsey-Ellis, Antony (). London's Lost Tube Schemes [Schemele de metrou pierdute ale Londrei]. Capital Transport. ISBN 1-85414-293-3.
  • Connor, J.E. (). London's Disused Underground Stations [Stațiile de metrou scoase din funcțiune în Londra]. Capital Transport. ISBN 1-85414-250-X.
  • Day, John R; Reed, John () [1963]. The Story of London's Underground [Povestea metroului londonez]. Capital Transport. ISBN 1-85414-316-6.
  • Greathead, James Henry (). The City and South London Railway: With Some Remarks Upon Subaqueous Tunnelling by Shield and Compressed Air [City and South London Railway: cu unele remarci privind tunelarea subacvatică cu scut și aer comprimat]. Institution of Civil Engineers. Accesat în .
  • Rose, Douglas () [1980]. The London Underground, A Diagrammatic History [Metroul din Londra, o istorie cu diagrame]. Douglas Rose/Capital Transport. ISBN 1-85414-219-4.
  • Wolmar, Christian () [2004]. The Subterranean Railway: How the London Underground Was Built and How It Changed the City Forever [Calea ferată subterană: cum s-a construit metroul din Londra și cum a schimbat el orașul pentru totdeauna]. Atlantic Books. ISBN 1-84354-023-1.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.