Chiril al III-lea al Constantinopolului

După unii istorici, era originar din Xanthi,[1] în timp ce după alții ar fi venit din Rumelia.[2] A fost inițial mitropolit al Corintului (1628-1637), dar a fost destituit de patriarhul Chiril al II-lea.[lower-alpha 1] A preluat necanonic conducerea Mitropoliei de Philippopolis (1637-1639) și apoi pe cea a Mitropoliei de Tărnovo (1650-1652), iar, în acest timp, a încercat să preia prin aceleași mijloace și conducerea Mitropoliei de Chalcedon.[4][lower-alpha 2] A fost certăreț, complotist și intrigant și a provocat necontenit conflicte, atât în mitropoliile pe care le-a condus, cât și la Patriarhia Ecumenică.

A devenit patriarh pentru prima dată în mai 1652, dar a rămas pe tron doar câteva zile, fiind înlocuit de Atanasie Patelarie.[1] În martie 1654 a preluat din nou tronul patriarhal și, de această dată, a rămas doar paisprezece zile în această funcție, fiind înlocuit de Paisie I.[5] În ambele cazuri a ajuns patriarh în mod arbitrar, prin bani[lower-alpha 3] și intrigi. Cele două perioade de păstorire ale lui Chiril au fost scurte și în cursul lor nu s-a întrunit nici un sinod și nici nu s-a luat vreo decizie. În ambele cazuri, după destituirea din funcție, a fost depus din treaptă și retrogradat la rangul de simplu monah,[7] apoi exilat în insula Cipru.[8] Succesorul său, Paisie I, a încercat să acopere prejudiciul financiar pe care Chiril îl provocase Patriarhiei printr-o taxă extraordinară de un florin de aur percepută de la fiecare preot.[9]

• Γεδεών, Μανουήλ (1885). Πατριαρχικοί Πίνακες: Ειδήσεις ιστορικαί βιογραφικαί περί των Πατριαρχών Κωνσταντινουπόλεως: από Ανδρέου του Πρωτοκλήτου μέχρις Ιωακείμ Γ' του από Θεσσαλονίκης, 36-1884. Κωνσταντινούπολη: Lorenz & Keil.
• Γριτσόπουλος, Τάσος (1958). „Κύριλλος Γ΄ Σπανός, ο επιβάτης του Οικουμενικού Θρόνου” (PDF). Θεολογία. ΚΘ´ (2). Accesat în 14 mai 2022.
• Venance Grumel, Traité d'études byzantines, t. 1: La chronologie, Presses universitaires de France, Paris, 1958, p. 438.