Charlotte Frederica a Prusiei

Charlotte (stânga) și sora sa mai mică Alexandrine.

Tatăl Charlottei era fiul mai mic al lui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei și al Louisei de Mecklenburg-Strelitz. Mama ei era fiica lui Willem I al Olandei și a Wilhelminei de Prussia. Charlotte a fost sora Prințului Albert al Prusiei, mareșal prusac și mai târziu regent al ducatului de Brunswick.

Părinții ei au divorțat în 1848 și custodia Charlottei și a fraților ei a fost acordată tatălui. De fapt, regina Elisabeta Ludovica de Bavaria care nu avea copii, a avut grijă de ei.

Charlotte a avut talent la muzică și în tinerețe i-a avut profesori pe Wilhelm Taubert, Theodor Kullak și Julius Stern.[2] A scris câteva marșuri militare, cântece și piese pentru pian.[2] Fiica ei Prințesa Maria Elisabeta i-a moștenit interesul pentru muzică.

La Charlottenburg, Charlotte s-a căsătorit cu Georg de Saxa-Meiningen la 18 mai 1850.[3] El era singurul fiu al lui Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a Prințesei Marie Frederica de Hesse-Kassel. Printre cadourile de nuntă, tânărul cuplu a primit de la mama miresei o vilă pe malul lacului Como, redenumită „vila Carlotta”. Charlotte și Georg au petrecut următorii cinci ani la Berlin și Potsdam însă s-au întors [3] la Meiningen pentru nașterea copiilor.

La 27 ianuarie 1855, al doilea fiu al lor a murit. Charlotte l-a urmat trei luni mai târziu printr-o complicație la naștere.[4] Georg a rămas neconsolat însă în cele din urmă s-a recăsătorit cu Feodora de Hohenlohe-Langenburg. I-a succedat tatălui său ca Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen în 1866, la șapte ani după moartea Charlottei.