Charles Friedel

Charles Friedel (Pronunție în franceză: /fʁidɛl/; n. 12 martie 1832, Strasbourg, Franța – d. 20 aprilie 1899, Montauban, Midi-Pyrénées, Franța) a fost un chimist și mineralog francez.

Date personale
Charles Friedel

Născut	12 martie 1832[1][2][3][4] Strasbourg, Franța[5][6]
Decedat	20 aprilie 1899 (67 de ani)[3] Montauban, Midi-Pyrénées, Franța[5]
Căsătorit cu	Louise Salomé Combes[*]
Copii	Georges Friedel[] Jean Friedel[]
Cetățenie	Franța
Ocupație	chimist mineralog[] cadru didactic universitar[]
Limbi vorbite	limba franceză[7]
Activitate
Rezidență	Franța
Domeniu	chimie
Instituție	Universitatea din Paris
Alma Mater	University of Strasbourg Sorbonne
Organizații	Société philomathique de Paris[] Academia Franceză de Științe Academia de Științe din Sankt Petersburg[] Academia Regală Suedeză de Științe Accademia Nazionale dei Lincei Academia Rusă de Științe Bayerische Akademie der Wissenschaften[] Academia de Științe din Torino[][8]
Cunoscut pentru	Reacție Friedel–Crafts
Premii	Medalia Davy[*] (1880)[9]
Semnătură

Biografie

Originar din Strasbourg, Franța, a fost elev al lui Louis Pasteur la Sorbona. În 1876, a devenit profesor de chimie și mineralogie la Sorbona.

Friedel este cunoscut pentru că a dezvoltat reacțiile de alchilare și acilare Friedel-Crafts în 1877,[10][11] și de asemenea pentru încercarea de a produce diamante sintetice.

Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
Charles Friedel, Baza de date Léonore, accesat în 9 octombrie 2017
Charles Friedel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
Charles Friedel, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
Фридель Шарль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
www.accademiadellescienze.it, accesat în 1 decembrie 2020
Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
www.accademiadellescienze.it, accesat în 1 decembrie 2020
Award winners : Davy Medal (în engleză), accesat în 30 decembrie 2018
Friedel, C.; Crafts, J.-M. (1877). „Sur une nouvelle méthode générale de synthèse d'hydrocarbures, d'acétones, etc”. Compt. Rend. 84: 1392–1395.
Friedel, C.; Crafts, J.-M. (1877). „Sur une nouvelle méthode générale de synthèse d'hydrocarbures, d'acétones, etc”. Compt. Rend. 84: 1450–1454.

Bataille, Xavier; Braum, Georges (1998). „La découverte de la réaction de Friedel et Crafts”. Comptes Rendus de l'Académie des Sciences, Série IIC. 1 (4): 293–296. doi:10.1016/S1387-1609(98)80048-0. Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
Crafts, J. M. (1900). „Friedel Memorial Lecture”. Journal of the Chemical Society. The Society. 77: 993–1019. doi:10.1039/ct9007700993. Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
Willemart, Antoine (1949). „Charles Friedel (1832–1899)”. Journal of Chemical Education. 26: 3–9. Bibcode:1949JChEd..26....3W. doi:10.1021/ed026p3. Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)

Chisholm, Hugh, ed. (1911). „Friedel, Charles”. Encyclopædia Britannica. 11 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 215.
Charles Friedel
Biographie par Georges Lemoine

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.