Celula Daniell

Celula Daniell este o pilă electrică de curent continuu care a fost inventată în anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell. Este constituită dintr-un vas de cupru ce conține o soluție de sulfat de cupru, în cadrul căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid sulfuric și un electrod de zinc.

Celule Daniell, circa 1836

Celula galvanică Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra tehnologiei primilor ani ai bateriei electrice dezvoltate de Alessandro Volta ca pilă voltaică.

Mecanism de funcționare

Explicarea funcționării a fost realizată de Nicolae Vasilescu-Karpen.[1]

Celula sau pila Daniell este un element galvanic reversibil datorită reacțiilor electrochimice reversibile de la electrozi[2].

Vezi și

Referințe
  1. Nicolae Vasilescu Karpen, Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, p. 4, Editura Academiei Române, 1957
  2. Vasile Tutovan, Electricitate și magnetism, vol I, Editura Tehnică, 1984, p 228-229


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.