Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea

Construcția bisericii a început în anul 1800, când episcopul greco-catolic Ignațiu Darabant demolează mica biserică greco-catolică, și începe construcția unei catedrale. Clădirea are planul în formă de cruce, tavan boltit și o cupolă centrală pictată cu scene biblice. Acoperișul baroc al turnului a fost terminat în 1803, și a ars de două ori în 1836 și în 1907. Actuala formă a turnului a fost concepută de Giovanni Quai și a fost executată între anii 1910-1912.

Altarul este orientat spre răsărit. Vechiul iconostas al catedralei a fost mutat la începutul secolului al XIX-lea la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Vadu Crișului. Acesta prezintă similitudini cu cel al Catedralei din Blaj.[2]

În anul 1948, odată cu interzicerea BRU, lăcașul și-a pierdut statutul de catedrală episcopală și a fost dat în folosința BOR ca biserică parohială. Lăcașul de cult a fost restituit Episcopiei de Oradea Mare în noiembrie 2005, după îndelungate procese, tratative și tergiversări.[3] Prima liturghie greco-catolică a avut loc, după 57 de ani de întrerupere, la 20 noiembrie 2005, cu participarea a peste 100 de episcopi, preoți și diaconi.

În anul 2019 a fost montată în fața catedralei o statuie a lui Demetriu Radu, episcop al Eparhiei de Oradea Mare, în perioada 1903-1920.

• 
  Iconostasul
• 
  Turnul și acoperișul

• Lista catedralelor din România

• http://www.welcometoromania.ro/Oradea/Oradea_Bis_Sf_Ierarh_r.html
• http://www.hartaoradei.ro/turism-sport-divertisment-c19/turism-religios-sc324/catedrala-greco-catolica-sfantul-nicolae-din-oradea-id282.html Arhivat în 7 iunie 2012, la Wayback Machine.